Speaker: Dr. Virginia Lazăr | Host: Psiholog Titiana Perfect | 2 octombrie 2024
*transcriere webinar
PARTEA I – Prezentare
Numele meu este Virginia Lazăr și sunt medic primar obstetrică și ginecologie. Din 2013 lucrez în cadrul unei clinici oncologice, iar lucrul acesta mi-a oferit oportunitatea, de-a lungul timpului, să înțeleg mult mai bine, din punct de vedere al femeilor și din punct de vedere medical, ce înseamnă terapia hormonală și cu ce se confruntă femeile.
Tot din experiență pot să vă spun că, în prezent, rezultatele tratamentului cancerului de sân sunt absolut remarcabile, dar mai avem cale lungă cu ceea ce înseamnă corectarea efectelor terapiei endocrine. Așa că această inițiativă a Fundației Comunitatea Oncologică din România m-a bucurat foarte mult și abia aștept să vă împărtășesc din cunoștințele mele. Iar la sfârșitul prezentării vă stau la dispoziție pentru eventualele întrebări care vor apărea.
Cancerul de sân, așa cum probabil deja știți, este principala boală oncologică cu care se confruntă femeile din lumea întreagă, iar principalii factori de risc pentru apariția acestei boli sunt faptul că noi suntem femei și vârsta.
Există două vârfuri când este diagnosticată această boală: undeva în jurul vârstei de 40 de ani și apoi semnificativ după trecerea în menopauză, undeva la 70 de ani. De cele mai multe ori, femeile care sunt diagnosticate cu această boală nu au un istoric de cancer în familie, și pentru că de multe ori ne întrebăm de ce se întâmplă asta fără să știm pe altcineva bolnav, putem să vă spunem că mutațiile genetice BRCA1, BRCA2 și PALB, cele care vin cu un risc crescut de a dezvolta această boală, sunt în realitate foarte rare.
De ce este important să știm că această boală poate să apară? Pentru că au fost situații în care a fost diagnosticată la fete de 20 de ani și o putem găsi la femei de 80-90 de ani.
Mortalitatea prin această boală a cunoscut o scădere semnificativă începând cu anii 1990. În secolul trecut, în principiu, principala formă de terapie era intervenția chirurgicala. Ulterior, în anii ’90, a fost introdusă și terapia endocrină, adică ceea ce facem cele mai multe dintre noi astăzi, și odată cu terapia endocrină mortalitatea a scăzut foarte mult. În prezent, supraviețuirea la cinci ani este mai mare de 60% și sunt țări, precum Australia, unde supraviețuirea la cinci ani este mai mare de 92%.
În prezent, tratamentul înseamnă intervenție chirurgicală și poate să însemne chimioterapie, radioterapie, terapie hormonală,terapie țintită și imunoterapie. Tocmai datorită eficienței tratamentelor, de multe ori astăzi ne raportăm la cancerul de sân ca la o boală cronică.
Din păcate, ne confruntă si cu efectele terapiei: menopauza sau insuficiența ovariană prematură, infertilitatea, osteoporoza, creșterea ponderală.
Ce înseamnă menopauză și ce înseamnă insuficiența ovariană prematură? Menopauza este procesul de oprire a funcției ovariene după vârsta de 45 de ani. Dacă ovarul încetează să funcționeze mai devreme de vârsta de 45 de ani, vorbim de o menopauză precoce și la vârsta mai mică de 40 de ani vorbim de insuficiență ovariană prematură.
Ca să înțelegem sensul terapiei endocrine, trebuie să știm ce se întâmplă sau care este rolul ovarelor. Ovarele sunt principalele glande feminine și au două roluri principale: au un rol în reproducere, adică ne oferă capacitatea de a deveni mame prin eliberarea lunară a unui ou, ce se poate transforma într-o sarcină. Dacă nu apare sarcina, o luăm de la capăt sub forma unui nou ciclu menstrual. Totodată, ovarele au și un rol endocrin, în sensul în care secretă hormonii estrogeni, progesteron și androgeni. În momentul încetării funcției ovariene se instalează menopauza.
Ce fac acești hormoni pentru noi?
Estrogenii acționează în tot corpul femeii, de la suprafață, ce putem să vedem cu ochiul liber, adică piele, păr, unghii, până în interior. Avem receptori ai acestor hormoni în creierul nostru și receptorii de la nivel cerebral au legătură cu memoria, cu reglarea temperaturii, cu capacitatea noastră de a ne concentra de exemplu cu reglarea mecanismului de somn. Avem receptori la nivelul ficatului și acolo au rolul de a stabiliza metabolismul lipidic ( al grăsimilor), ne ajută să ținem colesterolul în limite normale. Avem acești receptori la nivelul ovarelor, astfel încât să existe acest proces de eliberare lunară a oului (la ovulație). Avem receptori la nivelul vaginului și acești receptori au rolul de a asigura elasticitatea și hidratarea vaginului. Avem receptori la nivelul sânilor care ajută sânii și ovarele, astfel incat sa devina organe adulte, mature. Avem receptori la fel la nivelul osului și de aici discuția legată de durerile articulare, osteoporoză. Estrogenii ne ajută să ne menținem rezistența osoasă, rezistența pe care noi o numim densitatea osului.
Un alt hormon important în ceea ce înseamnă terapia endocrină este progesteronul; el are legătură cu sarcina. Androgenii, adică hormonii pe careii au si bărbații, dar in cantitati mai mari, sunt importanți si pentru femei în ceea ce privește metabolismul grăsimilor și al glucidelor. Știind că ei sunt secretați de ovar, pe măsură ce pierdem funcția ovarului sau o pierdem brusc consecutiv tratamentului, apare această problemă legată de greutate și de pofta de dulce.
Ce înseamnă menopauza? Menopauza înseamnă un an întreg ( adică 12 luni), de absență a sângerării vaginale. Menopauza înseamnă că vom fi complet lipsite de posibilitatea de a deveni mame și totodată are loc încetarea acțiunii protectoare pe care hormonii secretați de aceste glande o au la nivelul inimii, creierului, oaselor și mușchilor. Orice sângerare care apare după un an de zile de absență este considerată anormală sau patologică. Fără să însemne o boală gravă, sigur, înseamnă că avem nevoie de investigații suplimentare.
Menopauza poate să apară natural oricând după vârsta de 45 de ani sau să fie indusă sau provocată. În această direcție vorbim de trei variante: îndepărtarea ovarelor înseamnă menopauză și înseamnă menopauză chiar dacă femeia respectivă își păstrează uterul. O femeie care are uter și nu are ovare este în menopauză. O femeie care are ovare, dar nu are uter, deși nu are o sângerare lunară, nu este în menopauză. Menopauza, în afară de îndepărtarea ovarelor (sau anexectomie), poate să apară consecutiv tratamentului medical, adică al chimioterapiei. Nu de la toate tipurile de chimioterapie, dar de la cele mai multe dintre ele, și menopauza poate să apară cu un scop medical, adică prin medicație endocrină, ceea ce se obține și cu ajutorul medicamentelor numite Zoladex, Tamoxifen și inhibitorii de aromatază.
Ce sunt receptorii hormonali?
Receptorii hormonali sunt niște proteine care se află la nivelul celulelor, celula fiind cărămida din care este format țesutul nostru. Se găsesc pe suprafața celulei sau în interiorul celulei .Cele mai multe dintre dumneavoastră sunteți deja familiarizate cu ce înseamnă să existe receptori pozitivi sau sa nu existe. Din punct de vedere medical, suntem într-o situație mai fericită atunci când tumorile care apar au receptori pentru acești hormoni. Situația în care tumoarea nu are astfel de receptori se numește un cancer triplu negativ și tratamentul și consecințele sunt puțin diferite față de celelalte tipuri de cancer. Deci este în realitate un avantaj să avem receptori pozitivi pentru estrogen și pentru progesteron la nivelul tumorilor, pentru că lucrul acesta ne oferă o armă în plus de luptă împotriva acestei boli și o armă care contează foarte mult. Tratamentul hormonal are la bază două mecanisme de acțiune: fie ne dorim să blocăm producția de estrogen, fie ne dorim să blocăm receptorii de estrogen și de progesteron.
Femeile se intreaba des : eu sunt la menopauză, să spunem că eu sunt o femeie de 60 de ani sau de 70 de ani în menopauză de 20 de ani, dacă există o legătură atât de importantă și directă între secreția hormonilor mei și cancerul de sân, de ce se întâmplă că am dezvoltat această boală deși eu sunt în menopauză? Lucrul acesta se întâmplă pentru că nu simpla prezență a hormonilor noștri naturali în corpul nostru este cauza pentru care apare o boală precum cancerul de sân. Am putea să ne gândim la hormonii noștri ca fiind un ajutor și nicidecum să nu ne sperie, de-a lungul timpului, când se fac astfel de tratamente, cuvântul hormon, cuvântul estrogen, cuvântul progesteron. Corpul nostru, odată ajuns la menopauză, poate să producă acești hormoni și în principiu estrogenii de la nivelul unor glande care se găsesc lângă rinichi și care se numesc suprarenale. Atunci noi(medicii) avem opțiunea de a opri producția estrogenului sau transformarea altor hormoni, cum este testosteronul în estrogeni, cu o categorie de medicamente. Cealaltă categorie de medicamente, în momentul în care estrogenul merge să comunice cu o celulă, îi închide ușa. Practic, asta face Tamoxifenul. Cele doua categorii de medicamente sunt inhibitorii de aromatază si Tamoxifen.
Deși scopul final al celor două tipuri de tratament este același, de a controla sau reduce producția de estrogeni, efectele tratamentelor sunt diferite. Efectele nedorite pot fi oboseală fizică, oboseală mentală, ceața mentală, bufeurile sau tulburările de reglare a temperaturii. Bufeuril, transpirații nocturne sau frigurile. Anxietatea și depresia pot și ele să apară mai frecvent în această situație, nu neapărat datorită unui diagnostic, cum este acesta, ci și prin efectul pe care privarea de estrogeni îl are asupra creierului nostru.
Sindromul genitourinar, uscăciunea vaginală, o să le discutăm un pic mai târziu. Mai des femeile care administrează Tamoxifen o să prezinte bufeuri, o secreție vaginală abundentă, deși există senzația de vagin uscat, scăderea libidoului, oboseala și depresia. Femeile care urmează tratamentul cu inhibitorii de aromatază, adică Letrozol, Anastrazole, mai des prezinta dureri musculare, dureri osoase, creșterea tensiunii arteriale, creșterea glicemiei și creșterea colesterolului.
O discuție pe care o avem frecvent legată de producția de estrogen este dacă facem sau nu operație prin care „scoatem tot”. Asta este expresia cel mai des folosită.
Ce înseamnă anexectomia bilaterală? Înseamnă îndepărtarea ovarelor. Îndepărtarea ovarelor la o femeie care nu a ajuns încă în menopauză este o situație dramatică, pentru că menopauza care se instalează natural este relativ bine tolerată de cele mai multe dintre noi, pe când menopauza brutală, printr-o scădere bruscă a nivelului de estrogeni și de testosteron în sângele nostru, vine la pachet cu ceață mentală, cu probleme cognitive, cu tulburări de memorie de mari și cu bufeuri foarte greu de gestionat și insomnii. Anexectomia este în prezent indicată femeilor care au făcut testarea genetică și testarea genetică este pozitivă.
Ce înseamnă testarea genetică? Femeile și bărbații avem numeroase gene,printre acestea si genele numite BRCA. Rolul acestora este de “a face curat” în anumite țesuturi- la nivelul sânilor, ovarelor sau la bărbat, la nivelul prostatei, la nivelul pancreasului . În momentul în care o celulă anormală se naște, aceste gene, prin mecanisme specifice, pot distruge celula anormala. O parte dintre noi moștenim niște gene care nu reușesc să-și facă treaba foarte bine, ceea ce înseamnă că avem mutații BRCA.
Având aceste mutații înseamnă că probabilitatea noastră de a dezvolta o boală precum cancer de sân sau cancer de ovar, este foarte mare. Și pentru că aceasta este o informație pe care o avem de la început, oamenii cu testare pozitivă sunt în general consiliați să facă operatia de îndepărtare a ovarelor.
Cel mai celebru caz este cel al Angelinei Jolie, în a carei familie exista această mutație prezentă. Ea a fost depistată cu această mutație și a ales să îndepărteze ambii sâni la un anumit moment , iar la vârsta de 40 de ani și cu familia pe cat de numeroasă și-a dorit-o, a ales să îndepărteze și ovarele.
O altă discuție pe care o avem frecvent în cabinet se leagă de testarea genetică la persoanele care au fost deja diagnosticate cu cancer de sân. Are sau nu are sens să ne mai facem această testare? Da, testarea este indicată pentru că o testare pozitivă înseamnă că noi nu suntem candidatele ideale pentru operație la nivelul sânului conservatoare, adică doar o parte din sân, adică o sectorectomie. Există indicație de a îndepărta complet sânul, de mastectomie, nu numai a acelui sân, ci, din cauza probabilității mari de boală, și a celuilalt sân și îndepărtarea ovarelor, adică anexectomie, începând cu vârsta de 40 de ani.
Daca doamnele nu au o testare BRCA pozitivă, să îndepărtăm ovarele și uterul sau strict ovarele reprezintă o intervenție în plus cu recuperare în plus, care nu ne ajută să trăim nici mai bine, nici mai mult timp. Testarea este importantă și din punct de vedere al copiilor noștri. Vor fi testate si ei, in in cazul unui test pozitiv vor umra un program de screening specific.
O să mai fac o mențiune tot despre ce înseamnă anexectomia: înseamnă că îndepărtăm doar ovarele, histerectomia înseamnă că îndepărtăm uterul, iar histerectomie cu anexectomie înseamnă că le îndepărtăm pe toate. Chiar dacă știm că terapia cu Tamoxifen crește discret riscul de cancer de endometru, acest risc nu este atât de mare încât să justifice o intervenție chirurgicală. Pentru că o parte dintre doamne se intreaba dacă să scoată uterul decât să mai stea să se gândească că ar putea să dezvolte o a doua boală raspunsul este: nu au de câștigat ceva semnificativ din această operație.
Analogii de GnRH-binecunoscutul Zoladex. Când facem, de ce facem și ce rol are această injecție? Chimioterapia nu poate, de fiecare dată, ceea ce se întâmplă să fie și bine, să provoace starea de menopauză, și asta înseamnă că poate să existe procesul de ovulație chiar dacă unele doamne au făcut chimioterapie. Funcția ovarului și rezerva ovariană sunt atât de bune încât menstruațiile, într-un timp mai lung sau mai scurt, se vor relua. Deoarece o parte din medicamentele folosite, mai ales inhibitorii de aromatază, adică Letrozol poate să fie folosit și ca un medicament ce declanșează ovulația, s-a ajuns la concluzia și s-a demonstrat științific că este nevoie de a bloca ovarul și cu această injecție, în mod deosebit la femeile care sunt tratate cu inhibitori de aromatază. Pe lângă acest rol pe care îl are Zoladexul, el protejează ovarul unei femei tinere aflate în premenopauză, blocându-i activitatea. Se consideră că, odată cu încheierea tratamentului oncologic, ne păstrăm fertilitatea și avem suficient de multe șanse de a face copii. Asta este motivul pentru care facem Zoladex. Și motivul pentru care nu toată lumea trebuie să facă acest tratament. Întotdeauna medicul oncolog, când recomandă o terapie sau alta, știe exact motivul. Cum spuneam mai devreme, atâta vreme cât facem și terapia cu Zoladex, probabilitatea ca ovarul nostru să pastreze un număr semnificativ de foliculi și să contribuie alături de noi la dorința noastră de a deveni mame, putem să discutăm și despre sarcină. De ce? Pentru că multe femei, 40% din femeile cu cancer de sân, au sub vârsta de 40 de ani și ele nu au făcut deja copiii sau numărul de copii pe care și-l doresc. În momentul de față, cancerul de sân nu este o contraindicație pentru a face planuri sau pentru a-ți dori o sarcină.
În mod ideal, atunci când se stabilește acest diagnostic, este util de avut discuția cu medicul oncolog și cu medicul ginecolog despre șansele și pașii pe care putem să-i urmăm, astfel încât să știm că, după ce am terminat tratamentul oncologic, putem să devenim mame.. Să spunem că vorbim despre o doamnă de 30 de ani. Are diagnostic de cancer de sân. Trece prin intervenția chirurgicală, si apoi poate să facă, prin acordul dintre medicul ginecolog și medicul oncolog, câteva cicluri de stimulare ovariană. Se recoltează ovocite care se congelează ca atare sau sunt transformate în embrioni care vor fi congelați. Ulterior este începută secvența chimioterapiei și hormonoterapiei. Hormonoterapie pentru 18-30 de luni de cele mai multe ori. Mergem la acest studiu foarte interesant, un studiu din 2023, în care știm cu cifre concrete că femeile cu cancer de sân pot să devină mame în siguranță. Acest studiu, desfășurat pe o perioadă de câțiva ani, a înrolat 516 femei cu vârstă mai mică de 42 de ani, cu cancer de sân, în stadiile 1, 2 sau 3. Ele au urmat tratamentul oncologic în secvența menționată anterior și au făcut hormonoterapie- Tamoxifen sau Zoladex cu inhibitor de aromatază, timp de 18 până la maxim 30 de luni, și după acest interval de timp de 18-30 de luni, cifrele au arătat așa: 70% dintre ele au obținut cel puțin o sarcină; unele doamne au făcut chiar mai mulți copii. Pacientele au reluat hormonoterapia după încheierea alăptării, într-un număr semnificativ, iar la 3 ani, comparativ cu grupul de doamne care nu au oprit hormonoterapia, recurența bolii, adică reapariția cancerului de sân, a fost de 9%, iar grupul care și-a continuat hormonoterapia a fost tot undeva de 9%. Ne bucură aceste date în sensul în care putem să reasigurăm femeile că cele mai multe dintre ele pot face copii și pot fi în siguranță.
Cele mai frecvente simptome ale terapiei endocrine sunt durerile musculare, durerile articulare, bufeurile, epuizarea fizică și mentală, durerea în timpul contactului sexual și uscăciunea vaginală. Despre rezistența oaselor și osteoporoză este foarte important să vorbim. Inhibitorii de aromatază, adică Letrozol-ul, Anastrozole-ul și Exemestan-ul, reușesc să blocheze aproape complet producția de estrogeni, adică rămânem cu niveluri infime, mai puțin de 5% decât ar avea corpul nostru nevoie, indiferent de vârstă. Între estrogen și rezistența oaselor noastre este o legătură foarte mare. Din acest motiv, osteoporoza și fracturile cu care se pot confrunta doamnele tratate cu această categorie de medicamente sunt deloc de neglijat. Ce putem noi să facem? Ideal, cu o colaborare dintre medicul oncolog și medicul endocrinolog, atunci când se hotărăște că o doamnă are un beneficiu de a începe un tratament endocrin cu Letrozol, Exemestan sau Anastrozole, avem nevoie să consultăm endocrinologul și acesta ne va indica evaluarea densității osoase, numită și osteodensimetrie sau DXA, dozarea nivelului de vitamina D, dozarea parathormonului, dozarea hormonilor tiroidieni și calculul de risc al fracturilor. În funcție de toate aceste rezultate, urmează să facă niște recomandări.
Calciul se recomandă tuturor femeilor, undeva la 1000-1200 mg pe zi, ideal din alimente și nu din suplimente. Vitamina D, se recomandă suplimentarea pentru a obține un nivel în sânge de 75 de nanograme/mL. Faptul că recomandăm tuturor 2000 de unități pe zi sau 1000 de unități pe zi este irelevant, fiecare dintre noi având o absorbție diferită și nu toate suplimentele funcționează la fel. Așa că este bine să dozăm nivelul de vitamina D, să începem un supliment ales, de exemplu unul pe care medicul de familie îl poate transcrie prin rețetă compensată. Administrăm pentru o vreme- 6-8 săptămâni, și ulterior vedem dacă avem un nivel bun de vitamina D. Nu cred că este util pentru nimeni să ia 6 luni sau 12 luni fără să verifice din când în când. În ceea ce privește activitatea fizică, ideal ar fi o combinație de aerobic și de ridicare de greutăți sau sportul folosind propria greutate, undeva la 30 de minute pe zi.
Ce înseamnă acidul zoledronic sau Zometa? Sunt, practic, injecții care se administrează la un interval de câteva luni și care au rolul de a ajuta la păstrarea densității osoase. Știm că, mai ales la inhibitorii de aromatază și, mai ales când îi asociem cu injecțiile numite Zoladex, pierderea rezistenței osului este mare, mai ales în primii 2 ani. Dacă rezultatele evaluărilor anterioare arătau un risc crescut de osteoporoză și de fractură, chiar dacă femeia respectivă este tânără și nu are încă modificări osoase semnificative, se recomandă și aceste injecții. Există o confuzie: doamnele citesc un prospect și au impresia că vor primi acest tratament pentru că au metastaze osoase. Ceea ce nu este adevărat. Se poate folosi și în acest caz, dar îl folosim și în prevenția osteoporozei.
Ce se întâmplă cu durerile produse de Letrozol? Protocolul ne spune că putem să folosim analgezice ușoare, Paracetamol sau Ibuprofen, fără să depășim doza de 8 comprimate pe zi de Paracetamol. Deci, concret, pentru că era și o întrebare legată de asta, nu avem o altă soluție pentru durerile articulare. Ibuprofen, Paracetamol, Diclofenac. De cele mai multe ori, aceste dureri se remit după terminarea tratamentului.
Ce facem cu menopauza? Efectele menopauzei, cele mai cunoscute dintre ele, sunt reprezentate de sindromul vasomotor, adică bufeurile și insomniile. În această diagramă, putem să vedem care ar fi toate semnele și simptomele asociate acestei noi perioade din viața noastră: poate părul se subțiază și crește mult mai lent, îl pierdem mai ușor. Pielea devine mult mai uscată și se ridează mult mai repede. Există o tulburare de somn: fie nu adormim, fie ne trezim foarte des noaptea, fie ne trezim în fiecare dimineață la ora 3:00. O altă problemă este legată de aparatul urinar: mictiunie devin mult mai frecvente, trebuie să ne trezim noaptea de cinci, șase, șapte ori să mergem la toaletă. Mergem des la medicul de familie după rețete de antibiotic cu infecție urinară – în realitate este sindromul urogenital. Apare creștere ponderală, care este cu atât mai mare cu cât vârsta la care se obține menopauza, dorită sau nedorită, este mai mică. Atunci este bine să ne raportăm la lucrurile pe care le mâncăm diferit față de ce a fost înainte, adică ar trebui să mâncăm mai puțin, mai multe proteine și mai puțini carbohidrați. Chiar dacă înainte eram niște femei active și făceam sport, acum ar trebui să facem și mai mult sport. Cred că multe dintre dumneavoastră ați citit deja despre asocierea dintre kilogramele în plus, mai ales la nivelul abdomenului, adică de țesutul adipos excesiv, și riscul de a dezvolta boala aceasta – cancerul de sân, dar și alte tipuri de cancere care sunt dependente de hormoni, cum este cancerul de endometru și astfel de probleme de sănătate, în general. Prognosticul pe termen lung al doamnelor diagnosticate cu cancerul de sân este mai bun când greutatea este mai apropiată de idealul de masă corporală pentru înălțime și pentru vârstă.
O altă manifestare a menopauzei poate să fie constipația sau balonarea. Cele mai multe femei o să ne spună: „Am băut două pahare de apă toată ziua și am 2 kg în plus și sunt mult mai balonată“. Durerile articulare și durerile musculare, pe de o parte, pot să apară de la tratamentul endocrin, pe de altă parte, apar consecutiv acestei noi stări în care se află corpul nostru numită menopauză.
Despre sindromul vasomotor: sindromul vasomotor constă în trei lucruri –bufeurile, transpirațiile nocturne și tulburările de somn, pe care le-am enunțat mai devreme. Cu bufeurile, dacă menopauza se instalează brusc, adică după o intervenție chirurgicală, ne descurcăm ceva mai greu. Dacă menopauza se instalează lent, cu ajutorul acestor medicamente, cele mai multe femei se vor confrunta câteva luni de zile cu bufeuri, ulterior acestea încet-încet dispar. La fel și transpirațiile nocturne. Tulburările de somn nu se rezolvă întotdeauna doar cu trecerea timpului și noi încurajăm folosirea suplimentelor cu melatonină, dar dozele și orice fel de supliment trebuie stabilite de medicul dumneavoastră, inclusiv perioada de administrare.
Soluțiile conform recomandărilor Societății Americane de Menopauză legate de tratamentul bufeurilor sunt scăderea ponderală, acolo unde există kilograme semnificativ peste ideal, și apoi medicamente din clasa SSRI sau SNRI, cele pe care le folosesc mai degrabă colegii noștri la psihiatrie. Dar de ce facem asta? Pentru că, așa cum vă povestisem mai devreme, există foarte mulți receptori de estrogen la nivelul creierului, mai ales în locurile care reglează temperatura și somnul. Aceste substanțe acționează exact pe acele locuri și rezultatele sunt foarte bune, așa că vă încurajez să discutați cu medicul oncolog sau cu medicul dumneavoastră ginecolog ori endocrinolog dacă bufeurile sunt intolerabile pentru astfel de tratament. La nivel internațional există un preparat nou pe nume Fezolinetant, în România încă nu există, dar îl așteptăm cu interes. Nu este medicație psihotropă și nu este terapie hormonală, dar este perfect potrivită acestei situații.
Ca alternativă pentru doamne, pe suplimente alimentare există o singură recomandare, și ea se numește Black Cohosh, în doză de 40 mg pe zi, dar problema din punct de vedere medical este că piața suplimentelor nu este reglementată în niciun fel, nici în țara noastră, nici în alte țări, și nu știm exact cum se prepară, ce se prepară și ce conțin aceste suplimente.
Ce înseamnă sindromul urogenital, a doua cea mai frecventă problema a menopauzei? Înseamnă uscăciunile de la nivelul exteriorului, adică la nivelul vulvei, uscăciunea vaginului, durerea în timpul contactului sexual sau după contactul sexual, infecțiile vaginale care se repetă, senzația de arsură sau de mâncărime la nivelul vulvei și vaginului, infecțiile urinare repetate și pierderile de urină. Această situație, sindromul genito-urinar, este o situație cu care se vor confrunta toate femeile într-un anumit moment în timp. Cu cât trece timpul de când s-a instalat menopauza, cu atât mai probabil este să se instaleze această patologie. Ea poate să apară mult mai devreme în viață la doamnele care fac această terapie endocrină. Și de ce se întâmplă asta? Pentru că avem și la nivelul uretrei, și la nivelul vezicii urinare, nu doar al vaginului, foarte mulți receptori pentru estrogen care ne ajută să funcționăm bine. Vestea bună este că există soluții. Sunt întrebări legate de terapia locală cu estrogen, adică de administrarea estrogenului la nivelul vaginului. Este o practică pe care noi o încurajăm de ceva vreme și iată că sunt și studii care ne asigură că suntem pe calea corectă. Acesta este un studiu publicat în 2024 și este făcut în Scoția și Marea Britanie. Studiul acesta a luat în calcul 49.000 de femei diagnosticate cu cancer de sân și urmărite pe o perioadă de șapte ani; o parte dintre aceste doamne au primit tratament local cu estrogen, o parte nu au primit. La sfârșitul celor șapte ani, când s-a tras linie, s-a ajuns la concluzia că administrarea locală a estrogenului în scopul de a ameliora sindromul urogenital nu schimbă cu nimic supraviețuirea în cancerul de sân și nu crește probabilitatea să reapară această boală.
În prezent, nu există un tratament mai eficient pentru a repara uscăciunea vaginală și pentru a asigura un grad semnificativ de confort în timpul contactului sexual, decât estrogenul. Știm că dacă deschidem un prospect de Ovestin sau de Viviflor, de exemplu, o să scrie mare Contraindicații. Se întâmplă lucrurile acestea pentru că producătorilor de medicamente le ia mult mai mult timp să se pună la curent cu ceea ce înseamnă cercetarea medicală. Nici noi, medicii, nu avem întotdeauna timp să citim foarte multe, cu atât mai puțin acești producători. Deci știm ce scrie pe acele ovule, dar le încurajăm pe femei să le administreze. O soluție complementară legată de sănătatea vulvei, vaginului, uretrei și de sexualitate o reprezintă cremele și ovulele cu acid hialuronic pe care le putem cumpăra fără rețetă de la farmacie. Unguentele emoliente, nu știu dacă pot să dau exemple pentru că nu vreau să creadă nimeni că fac reclamă, dar de exemplu Bepanthen este foarte bun și Vagisan este foarte bun. În ceea ce privește ovulele cu acid hialuronic, cred că majoritatea din farmacie sunt eficiente, nu sunt niște diferențe semnificative între cele de 30 de lei și cele de 100 de lei, de exemplu. Lubrifianții, în mod ideal, să fie cei pe bază de apă și nu pe bază de ulei, mai ales dacă vaginul este uscat și iritat, pentru că cele pe bază de ulei cresc probabilitatea unei infecții și a unei reacții alergice locale. Despre ovulele cu estradiol și estriol povesteam mai devreme, în țara noastră sunt de două feluri – Ovestin și Viviflor.
PARTEA A II-A: Q&A
Participantă: Întrebarea mea se referă la intervenție. Doamna doctor ne-a spus că nu are sens să facem operații precum histerectomia sau îndepărtarea ovarelor fără o indicație medicală. Totuși, având în vedere că am fost la menopauză timp de un an, dar ovarul drept arată activitate și a crescut în dimensiune, mă întreb dacă ar trebui să fac această intervenție. Si aș dori să discut șidespre creșterea ovarului drept, care a avut loc în ultimele 3-4 luni și dimensiunile sale (2,61 cu 3,09), având în vedere că sunt la menopauză de un an. Mă întreb dacă Zoladexul, prescris de obicei pentru doamnele mai tinere, este relevant pentru mine, având în vedere activitatea ovariană și analizele care confirmă menopauza, cu excepția ovarului, care dezvoltă un chist și continuă să crească.
Dr. Virginia Lazăr: Cred că am înțeles, doar că eu nefiind în posesia întregului istoric medical, să mă uit pe analize, să mai facem o analiză, nu vreau să fie considerat răspunsul meu ca fiind un sfat medical, va fi o direcție. Poate, dar eu nu îmi permit să fac recomandări medicale pentru că trebuie să citesc toate documentele cu ochii mei, să vă spun ce mi-ar mai trebui, ce nu mi-ar trebui și să mă uit, de exemplu, inclusiv ecografic. Noi, când stabilim diagnosticul de menopauză, știm așa: un an fără sângerare, dar sunt niște particularități în cazul femeilor care au fost ajutate, ca să spunem așa, să intre la menopauză. Când facem aceste dozări hormonale, FSH și estradiol, ele o să ne spună foarte clar în ce categorie ne aflăm. Deci, dacă dumneavoastră aveți un nivel de FSH ce indică menopauză și un nivel foarte mic de estradiol, suntem pe o cale foarte bună. Poate să existe un grad de variabilitate în ceea ce privește dimensiunea ovarului, pentru că, în principiu, acolo sunt – în primul rând că nu știu care este aspectul ovarului, pentru că contează și cum arată…
Participantă: Normal ecografic.
Dr. Virginia Lazăr: Dacă totul este normal ecografic și colegii au semnat că este normal ecografic, din punctul meu de vedere este normal ecografic. Ovarele, în mod fiziologic, au dimensiunile 2-3 cm, dar asta nu înseamnă că odată cu instalarea menopauzei, în câteva luni, ovarele noastre o să aibă jumătate de centimetru. Există o involuție, adică o micșorare naturală în ani de zile. Deci, putem găsi ovare de 2-3 cm la o femeie de 70 de ani și ele sunt normale și putem să găsim ovare de 1 cm la o femeie de 54 de ani și ele sunt normale, există un grad de variabilitate. Dacă colegii au scris că ovarele arată normal, nu suspectăm această… Nu cred că este ceva în neregulă cu ele. Dacă pentru confortului dumneavoastră vreți să faceți această operație…
Participantă: Nu vreau.
Dr. Virginia Lazăr:Problema este că din punct de vedere medical nu avem indicație.
Participantă: Nu vreau să o fac, dar dacă a crescut din martie până în iulie de la 2 la 3… Eu sunt în căutarea unui medic ginecolog cu care să vorbesc și să fie empatic și să-mi explice exact cum ați făcut în seara asta, dumneavoastră, și cum am înțeles. Eu caut. Nu vreau să fac nicio operație, dar dacă mă înțelegeți, am așa o ceață.
Dr. Virginia Lazăr: Ce vârstă aveți acum?
Participantă: 50, am făcut acum puțin timp și la menopauză după a doua ședință de chimio, la 48 de ani. Și am născut la 42 de ani.
Dr. Virginia Lazăr: Asta nu înseamnă decât că, dacă după a doua ședință de chimio s-a instalat menopauza, este un lucru bun. Conform analizelor, vorbim de menopauză. Dacă este prezent sau nu un chist și este un chist funcțional, considerăm că este o problemă. Acum, ce încerc să spun și legat de studiul pe care vi l-am prezentat în legătură cu sarcina și cel legat de administrarea estrogenului în vagin, cancerul de sân: 1. Nu este o boală simplă, nu este la toată lumea la fel. Sub o umbrelă foarte mare sunt puse multe boli care, în mod particular, apar la nivelul sânului și care se înmulțesc repede. De aceea, tratamentul fiecărei femei este stabilit în funcție de mai mulți parametri: descriere ecografică, descriere anatomic patologica, descriere imunohistochimică, descriere genetică – acolo unde este posibil. Punând cap la cap: vârsta, înainte sau după menopauză, și toate aceste informații, vom ajunge la concluzia că doamna X beneficiază de tratamentul Y. Chiar dacă corpul nostru, din când în când, produce estrogen, acest estrogen poate aduce beneficii. Pentru că estrogenul singur nu înseamnă că poate produce o boală precum cancerul de sân. Dacă punem egal între estrogen și cancerul de sân, înseamnă că toate femeile din lume ar face cancer de sân. Dacă punem egal între estrogen și cancerul de sân – știm că în timpul sarcinii, secreția noastră hormonală este foarte mare, astfel încât să crească un copil, adică de la o celulă la 3,5 kg, care va cânta și va dansa. Dacă secreția hormonală atât de mare în timpul sarcinii la doamnele care și-au oprit tratamentul pentru a face un copil nu a avut un impact negativ asupra sânului, nu trebuie să ne… 1. Să merg din când în când la analize să verific dacă am estrogen? În niciun caz. Nu ajută la nimic. Da, mă interesează să văd în general aspectul ecografic al ovarului, dar nu o să mă leg de faptul că acum este 23 mm și peste 7 luni este 24 și altă dată este 20. Pentru că nici noi nu suntem foarte exacți în aceste măsurători. Eu, de exemplu, dacă fac o ecografie, îmi ia 30 de secunde, chiar mai puțin, să mă uit și să spun „este bine”. Dacă încep să mă uit cu atenție mare, înseamnă că încerc să pun un puzzle și să ajung la o concluzie. Pentru că ce este normal recunoaștem foarte repede. Toți. Da? Știu că semaforul este roșu. Știu ce am de făcut. Dacă într-o zi o să văd că este mov, o să stau și o să mă întreb: ce înseamnă mov? Deci dacă v-au scris colegii „normal”, e ok.
Participantă: Deci merg din 4 în 4 luni sau din 5 în 5 luni și văd ce mai e acolo.
Dr. Virginia Lazăr: Dacă nu luați tratament cu Tamoxifen, nu este obligatoriu…
Participantă: Ba da, iau Letrozol.
Dr. Virginia Lazăr: Da, dar Letrozolul este din altă categorie de medicamente și asocierea dintre Letrozol și cancerul de endometru nu este, așa că nu este obligatoriu să mergeți la 4 luni la evaluare ecografică. Probabil dacă vreți dumneavoastră să mergeți la 6 luni, dar altfel, o dată pe an e suficient.
Participantă:Voiam să vă întreb dacă ați întâlnit până acum în practică sau în studiile dumneavoastră situația în care o persoană, o pacientă mai tânără, sub vârsta de 40 de ani, deci cu mult sub vârsta de menopauză naturală, a fost tratată cu Zoladex pentru inhibarea secreției de estrogen la nivelul ovarelor și acest tratament cu Zoladex să nu funcționeze, adică funcția ovariană să înceteze și după aceea, la 6-7 luni de la începerea tratamentului să existe fluctuații de estradiol, să existe sângerări ca un fel de pseudo-menstruație și practic să nu funcționeze Zoladex în supresia ovariană.
Dr. Virginia Lazăr: Îl faceți lună de lună?
Participantă: Lună de lună la 28 de zile în clinică, pentru că inițial îmi era administrat acasă de către un membru al familiei care e cadru medical. Doamna Dr. oncolog a suspectat că poate injecția nu este făcută cum trebuie și astfel am ajuns să o fac în clinică lună de lună și în continuare estradiolul fluctua. Ba era jos, ba era sus și aveam aceste sângerări și aveam foliculi pe ovare, iar la controlul ginecologic mi s-a spus că din ce pare, ovarele mele „pâlpâie” – astea au fost cuvintele doamnei doctor – și nu am mai găsit foarte multă literatură pe subiectul ăsta, nu am găsit multe alte cazuri.
Dr. Virginia Lazăr: M-am întâlnit cu această situație, într-adevăr, când nu era păstrat intervalul de 28 de zile de administrare. Asta este discuția: riscul unei femei de a dezvolta cancer de endometru înainte de a intra la menopauză este excepțional. Deci nu ne îngrijorează, nu ne uităm de multe ori la endometru să vedem ce se întâmplă cu el, este în regulă. Pot doar să presupun că, înainte de diagnosticul de neoplazie mamară, aveați un sindrom de ovar polichistic, adică în general un hiperestrogenism, adică mulți foliculi, poate o mică tulburare cu greutatea uneori sau acnee și menstruațiile în general neregulate.
Participantă: Da, menstruațiile erau regulate, dar în rest tot ce ați menționat aici.
Dr. Virginia Lazăr: Asta înseamnă că, atunci când noi vorbim de sindromul de ovar polichistic, sunt niște manifestări și niște semne care pot să apară din când în când și să nu fie aceleași la toate femeile, da, și că doamnele care sunt diagnosticate cu acest sindrom au niște variații ale anumitor gene. Dacă ne uităm în familie, și bunica și mătușa erau în această situație. Comunicarea, uneori, dintre creierul nostru, adică hipofiză, și ovare, când vorbim de sindromul de ovar polichistic, nu este ideală. Tocmai de asta apar o parte din manifestări. Și îmi imaginez că asta se întâmplă și cu acest Analog de GnRH care pleacă din hipotalamus, ajunge la hipofiză, dar nu reușește să o controleze foarte mult. Din punct de vedere medical, nu cred că este o problemă semnificativă, mai ales că faceți tratamentul cu Zoladex. Dar problema pe care o puteți avea este strict legată de ovulație, adică este foarte posibil să ovulați și, dacă nu aveți o măsură de prevenție bună, să rămâneți gravidă și nu este momentul ideal să faceți copii.
Dacă nu funcționează Zoladex-ul, cu atât mai mult Letrozolul este inductor de ovulație. Îl folosesc și colegii noștri la FIV. Deci prezervativ sau spermicide. Și, în rest, nu ne facem griji cu sânul. Din punctul meu de vedere.
Participantă: Asta urma să fie o a doua întrebare. Când am fost diagnosticată aveam deja două metastaze osoase. A fost un șoc pentru mine și pentru medicii care m-au diagnosticat, fiind foarte tânără, și metastazele s-au remis în urma tratamentului. Am avut și operație, acum termin radioterapia. Insă îngrijorarea mea era că, dacă ovulația sau secreția de estrogen se produce în continuare, poate riscul pe care îl am eu este mai mare decât al unei persoane care a fost într-un stadiu mai incipient. Dată fiind situația mea, știu că ați vorbit mai devreme despre cum prezența estrogenului nu înseamnă neapărat automat o recidivă, dar voiam să vă întreb: chiar și în situația mea? Cu metastaze care au existat la un moment dat. Am făcut testarea genetică extinsă și nu am, nu am nicio mutație genetică detectabilă. Și nu am nici istoric.
Dr. Virginia Lazăr: Din păcate, medicina nu este o știință exactă și, cum se spune, absența dovezii nu înseamnă cu adevărat că nu există o modificare genetică. Faptul că noi nu știm ce fel de teste să facem și cum să le facem. Nu mă refer la România, putem să facem în România teste exact cum se fac în alte țări. Nu înseamnă că nu există o modificare genetică. Încă o dată, genele noastre sunt în afara controlului nostru. Nu mi-ar fi atât de teamă de faptul că aveți sângerări și că în continuare aveți estrogen; cel mai important este ca estrogenul acesta să nu ajungă în celulele unde are receptorii, și asta fie o să facă Tamoxifenul, fie Zoladexul.
Participantă: Da, am schimbat însă de pe Zoladex pe Diphereline, care știu că este asemănătoare, și să vedem dacă funcționează mai bine.
Participantă: Eu am avut o histerectomie totală la 48 de ani, adică acum vreo opt ani. Am depistat cancer la sân acum doi ani și jumătate, în 2021. Anul trecut, în noiembrie, am făcut scintigrafie CT, era totul curat. Anul acesta, din mai, au început dureri foarte puternice pe oase, fracturi costale, dureri, revin, dureri extraordinar de mari. Am făcut scintigrafie CT, după, aceeași scintigrafie, tot spatele este cu metastază osoasă. În acest timp am luat Letrozol. E posibil ca acest tratament hormonal să nu fi fost ceea ce trebuia pentru mine? Știu, e grea întrebarea fără să vedeți istoric și analize.
Dr. Virginia Lazăr: Se întâmplă uneori sau mai des să folosim – ca metodă de a prezice sau de evaluare a probabilitatii de reapariție a bolii – markerii tumorali, adică CA 125, și celălalt. Știind că fiecare dintre noi, în momentul x din timp, avem o valoare, să zicem 3și la un interval de timp pe care medicul oncolog îl stabilește, se repetă această analiză și ne uităm la valoarea ei: rămâne la fel, scade, crește și noi ne dăm seama care este eficiența sau nu a tratamentului nostru. Noi când venim în fața dumneavoastră, în fața oamenilor, spunem niște lucruri și lucrurile acestea le învățăm din cărți și le vedem în studii. Și atunci cineva trebuie să facă niște studii pe un număr semnificativ de oameni ca să ajungem la o cifră relevantă și să facem o recomandare sau o afirmație corectă, cum s-a întâmplat deja în cazul de față. Standard se folosește Zoladex, dar uneori putem să folosim Diphereline. Nu a făcut cineva un studiu comparativ, să luăm 1000 de femei care iau Zoladex, 1000 de femei care iau Diphereline, tragem linie în cinci ani să vedem cine este mai bine. Și mai ajustăm și în funcție de anumiți factori. Deci este complicat de spus dacă dumneavoastră ați primit sau nu tratamentul corect. Din punctul nostru de vedere, tratamentul este corect, pentru că majoritatea doamnelor aflate deja în menopauză au ca medicație de primă intenție un inhibitor de aromatază. De ce la unii oameni apar mai repede sau apar în sine determinări la distanță, deocamdată medicina nu ne ajută să avem un răspuns.
Participantă: Da, pentru mine a fost un șoc că la nici șase luni diferență e tot spatele invadat, inclusiv zona cervicală, pelvisul, chiar și jos spre picioare.
Dr. Virginia Lazăr: Esteceva care se întâmplă foarte repede. Ce pot să spun din experiența pe care o am este că, dacă ar fi să facem o stratificare a tipului de modificări la distanță ce ar putea să apară, la nivelul osului apar cel mai des și ca primă intenție, dar amenințătoare de viață, dacă noi avem grijă de oasele noastre, să nu aducem și cu osteoporoză și o fractură, nu sunt. Și din alt considerent, ce pot să vă spun e că am avut o doamnă care a ajuns la clinică cu un cancer de col cu metastaze pulmonare. În medicină, metastazele pulmonare reprezintă o situație foarte complicată. Când vorbim de plămâni sau vorbim de ficat, situația este mult mai complicată decât la ceilalți oameni. Această doamnă în mod particular a făcut un tratament nou, s-a înrolat într-un studiu, a făcut un tratament nou și, fără operație, s-au remis metastazele pulmonare. Ceea ce pentru medicină, în 2024, există un avans ca de la pământ până la lună, deci nu trebuie să ne demoralizăm dacă ajungem în aceste situații. Trebuie să găsim pe cei care o să ne pună pe filiera corectă, pentru că soluții de cele mai multe ori există și, când este vorba de undiagnostic cum este cancerul de sân, 1. nu este o boală cronică, nu mai este o boală amenințătoare de viață, înseamnă că o să stăm cu ea o vreme cum stau și alți oameni cu alte boli cronice. Dacă noi ne setăm și ne gândim doar la final, cum am putea să ne gândim și dacă avem un istoric de AVC sau hipertensiune, în general putem să ne ocupăm mai bine de problemele noastre medicale.
Participantă: Am fost diagnosticată în 2022 cu HER2 pozitiv, am fost operată anul trecut, în aprilie, sectorial, și de atunci iau Tamoxifen și Zoladex. În iulie am fost să-mi fac o ecografie transvaginală și medicul care mi-a făcut ecografia mi-a zis că e destul de gros endometrul, având undeva la 7 mm. Doctorul oncolog mi-a recomandat să reevaluez la o lună, era undeva la 7,3 mm. Doctorul care mi-a făcut ecografia mi-a zis că mi-ar recomanda o biopsie. Doamna doctor oncolog mi-a zis să mai aștept o reevaluare la trei luni. Care e părerea dumneavoastră?
Dr. Virginia Lazăr: Riscul de apariție a cancerului de endometru de la tratamentul cu Tamoxifen există, dar în populația generală apare foarte rar. Mai ales dacă femeia respectivă nu era la menopauză când a început tratamentul și nu este supraponderală. Încă o dată, orice am face, noi, femeile, trebuie să fim atente la greutatea noastră. Nu scăpăm de asta niciodată. S-au schimbat criteriile: dacă înainte ne uitam cu atenție la un endometru mai gros de 5 mm, undeva la 4-5 era limita, având în vedere numărul de biopsii făcute ca să ajungem la concluzia că nu erau acolo celule modificate, adică hiperplazice, acum, tot în baza acestor studii, s-a ridicat pragul când noi spunem de endometru că ar trebui să ne mai uităm o dată la el, dar de data asta chiar la celula cu microscopul, adică să facem o biopsie. Doamna doctor oncolog, exact așa cum a spus, exact așa cred și eu că trebuie făcut: este de monitorizat și, dacă continuă să crească, se poate face atunci oricând o biopsie. Și dacă se face o biopsie și se arată că au început celulele să crească sub stimulul Tamoxifenului, nu este nicio problemă, că se poate trece către inhibitor de aromatază; adică nu rămâneți fără tratament sau descoperită. Se întâmplă des să găsim un endometru îngroșat. La toate doamnele cărora le-am făcut chiuretaje biopsice până acum, din fericire, nu am găsit pe nimeni, dar nu spun că nu există și că, în anumite condiții, le facem. În principiu suntem la peste 7 mm acum să avem indicație de biopsie.
Participantă: In cazul meu, deși nu am mutații genetice care m-ar predispune la cancerul ovarian, dar având această supresie care nu e până la capăt ovariană, nu ați recomanda anexectomia?
Dr. Virginia Lazăr: Având în vedere că dumneavoastră sunteți o femeie tânără, că tratamentul pe care îl faceți își dorește să vă facă bine, trebuie gândită foarte bine decizia, dacă în momentul de față alegeți să fie îndepărtate ovarele, probabilitatea dumneavoastră de sarcină este zero.
Participantă: Mă gândeam la posibilitatea de recidivă în contextul metastazelor și în contextul în care ovarele micropolichistice sau polichistice nu încetează activitatea.
Dr. Virginia Lazăr: Dacă ne uităm la statistică, nu vedem că femeile cu sindrom de ovar polichistic reprezintă o felie mai mare din toate diagnosticele de cancer de sân. Și atunci nu cred că viața dumneavoastră se va schimba în bine cu această operație. Despre asta este vorba. Adică noi trebuie să ne gândim de ce facem asta și cum o să mă ajute concret? Dacă eu știu că o să mai trăiesc încă 20 de ani, că o să-mi fie bine, că nu mă mai îngrijesc de o cicatrice de pe burtă, că dacă ajungem la discuția îndepărtăm ovarele, ok, îndepărtăm ovare și stăm și ne gândim. Depinde cu cine discutați. Dacă tot suntem aici, nu îndepărtăm și uterul? Oricum nu vreți copii. După care, îndepărtăm și uterul și ce facem dacă îndepărtăm și uterul? Îndepărtăm și colul? Îl îndepărtăm și pe col. Înseamnă că vaginul din 10-12 cm o să rămână la 7-8 cm. Viața poate de sexualitate, viața de cuplu, pentru că oamenii pot să aibă și niște cupluri fericite fără să aibă copii, ca aleg să nu aibă sau se întâmplă să nu aibă.Intrăm într-o cascadă în care nu știm cu ce să ne mai oprim în ceea ce privește această prevenție.
Participantă: Pentru o persoană normală, care nu e diagnosticată ca și noi și care nu ia un tratament hormonal, pe măsură ce este deja de câțiva ani în menopauză, există un risc mai mare de cancer de endometru?
Dr. Virginia Lazăr: Toți pornim cu niște riscuri de bază, dar, pentru că suntem femei, avem niște riscuri care sunt specifice nouă legate de organe pe care le avem doar noi: vagin, de exemplu, ovare, uter. Apoi riscul de cancer de sân îl împărțim și cu bărbații, pentru că, deși se întâmplă foarte rar, și ei pot dezvolta această boală. Dincolo de sexul nostru există boli care apar la diverse vârste: de exemplu, cancerul de col uterin cel mai frecvent apare undeva între 40 și 50 de ani. Cancerul de sân are o frecvență mare în jurul vârstei de 40 de ani, un pic înainte de instalarea menopauzei naturale, și mai apare după aceea pe la 70-80 de ani. Cancerul de endometru apare mai degrabă în jurul vârstei de 65 de ani, la femeile care sunt supraponderale, care sunt hipertensive, diabetice, au colesterolul mare. Cancerul de ovar, în care genele au un rol mare, apare la 40 și puțin de ani, cancerul de ovar, unde genele au mai puține lucruri de spus, apare după 60 de ani. Dar noi când spunem că o boală poate să apară în jurul vârstei de, înseamnă că la cei mai mulți oameni, dar nu la toți. Faptul că un om este fumător, da, nu înseamnă că o să moară de cancer pulmonar. Poate să moară la fel de bine printr-un accident vascular cerebral care se asociază și el cu fumatul, dar într-o altă măsură. De asta noi nu avem niște răspunsuri atât de clare și atât de ferme de fiecare dată.
Spre deosebire de alte tipuri de cancer, cancerul de endometru se anunță din timp, pentru că apare de obicei la femeile la menopauză, femei care nu mai aveau de ceva vreme sângerări și dintr-o dată apare o sângerare și, dacă stăm să ne uităm, avem și câteva kilograme peste limită și ne dă și medicul de familie tratament de hipertensiune. Cam ăsta este profilul femeilor care mai degrabă ar face boala asta decât alte boli.
Participantă: Și ca screening pentru cancerul de ovare? Ce ar putea fi?
Dr. Virginia Lazăr: Din păcate, pentru cancerul de ovare nu avem nicio metodă de screening să fie eficientă. Eu sunt medic și mie îmi place să văd oameni, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să chemăm femeile foarte des la doctor, laa 3 luni, la 6 luni, la intervale foarte scurte de timp, gandindu-ne că poate o să dezvolte o boală. Dacă facem o ecografie transvaginală o dată pe an, cum se face ideal un control ginecologic, un Papanicolau, este suficient. Pentru a preveni cele mai multe și cele mai delicate situații.
Participantă: Eu am două întrebări mai complicate. O să merg pe care țin de aceste efecte adverse ale pastilelor, una ține de creier – e problema cu memoria, concentrarea, cu brain fog. Deși a trecut ceva timp de la chimioterapie, le am, ceea ce înseamnă că n-a fost de la chimioterapie, cred eu că sunt de la Zoladex și Tamoxifen, deoarece simt că nu se ameliorează nimic și am fost la neurolog și întâlnesc în fiecare zi doctori care nu sunt pregătiți pentru aceste efecte adverse. Mie mi s-a spus să mă duc la psihiatru. Psihiatrul îmi dă niște pastile care mă amețesc mai rău.Imi doresc să fiu atentă în viața de cuplu, cu părinții și cu mine, de multe ori simt că uit de mine. Ar exista ceva pastile care ar ajuta?
Dr. Virginia Lazăr: Cred că este un efect cumulativ, pentru că și chimioterapia, uneori, are un impact neurologic, dar este vorba de o acțiune reversibilă. Trece ceva timp de la chimioterapie când creierul nostru, ușor-ușor, începe să-și revină. Este important să știm dacă, pe lângă tulburarea de memorie și ceață, aveți bufeuri și insomnii.
Participantă: Nu, insomnii nu. La început, pentru că îmi era frică, dar apoi cu trecerea timpului nu am mai avut insomnii. Probleme cu bufeurile, da.
Dr. Virginia Lazăr: În creierul nostru există receptori prin care hormonii noștri de femei ne fac să funcționăm exact ca niște femei, anecdotic. Și în hipotalamus există receptori pentru temperatură. De asta femeile când intră la menopauză au aceste fluctuații de temperatură pe care bărbații, deși au hipotalamus, nu le au niciodată. Partea de memorie, zona aceea este localizată puțin diferit de zona aceasta care rezolvă temperatura. Dar ce ne arată nouă studiile este că la femeile la care bufeurile – dincolo de 3-4 luni de la inițierea acestui tratament – persistă, efectul acesta de tulburare cognitivă este mare și, dacă noi nu reușim să oprim aceste bufeuri, într-adevăr situația aceasta la terminarea tratamentului nu este complet reversibilă. Ne interesează de câte ori apar bufeurile într-o zi, dacă sunt bufeurile ziua, dacă sunt și transpirații noaptea, dacă vă treziți. Având aceste scale prin care evaluăm, putem să mergem la medicația pe care să spunem că psihiatrii ar putea s-o prescrie, Pregabalin sau Gabapentină, cu care, dacă reușim să domolim bufeurile, o să vă fie mult mai bine și cu memoria.
E mai greu pentru paciente să accepte aceste medicamente, pentru că vor citi prospectul și vor spune: dar nu e pentru mine. Dar noi știm că le avem în ghid ca tratament pentru aceste tulburări neurologice și vasomotorii. Sfatul meu este sa mai discutați o dată cu psihiatrul dumneavoastră despre bufeuri și despre medicația psihiatrică pentru bufeuri. Dacă nu știe, o să caute și o să găsească pentru dumneavoastră.
Participantă: A doua problemă este vorba de uscăciunea vaginală pe care o am. Cred că am o alergie la ovulele cu acid hialuronic. De fiecare dată când le luam pe acelea, mă simțeam mai iritată decât în mod normal. Ați pomenit de ceva cu terapie hormonală locală.
Dr. Virginia Lazăr: Din experiența mea, eu am paciente cărora le-am prescris și care sunt semnificativ mai bine. Poate să apară un mic disconfort local odată cu inițierea acestui tratament, până când se reajustează mucoasa vulvo-vaginală cu acest estrogen, dar rezultatele sunt bune. Se poată să aveți o reacție alergică sau de sensibilizare la acid hialuronic. Pe de altă parte, toate aceste preparate nu sunt simple sau pure, ele mai au și ceea ce se cheamă excipienți, adică niște substanțe pe lângă. Poate la un moment dat o să încercați un alt fel de preparat, de la altă firmă, cu acid hialuronic, până găsiți ceva potrivit. Dacă la toate ați făcut o reacție, da, e o problemă cel mai probabil la acidul hialuronic. Dar este important să luați și ovule cu estrogen și să folosiți un lubrifiant.
Participantă: Și altceva nu ar mai exista, nu în afară de acest acid hialuronic și estrogen?
Dr. Virginia Lazăr: Există Vagisan și ovule foarte bune.
Participantă: Mai este nevoie de utilizarea unei metode contraceptive dacă se face tratament cu Zoladex și Letrozol?
Dr. Virginia Lazăr: Nu. Dacă știm că le facem fix la 28 de zile, nu.
Participantă: Am 46 de ani și întrebarea era, în eventualitatea unei sarcini, cu embrioni dinaintea diagnosticului, trebuie să fac tratament hormonal pentru a pregăti uterul sau nu?
Dr. Virginia Lazăr: Dumneavoastră ați terminat tratamentul?
Participantă: Nu. Am fost diagnosticată în 2022 și am embrioni de dinainte.
Dr. Virginia Lazăr: Probabilitatea să îi folosiți posibil să existe. Ce este de luat în calcul: faptul că și în afara unui astfel de tratament sau unui astfel de diagnostic, statistic probabilitatea noastră ca femei să facem un copil la 46 de ani există, dar în general este mică și este posibil acum să fie și mai mică. Chiar dacă se încearcă protejarea funcției ovarului cu diverse medicamente, dacă întrerupeți tratamentul, cu siguranță o să fie nevoie de stimularea ovarului și de stimularea uterului, astfel încât să se pregătească să facă o sarcină.
Participantă: Deci nu prea e posibil.
Dr. Virginia Lazăr: Medicii nu zic ce e posibil. Din punctul meu de vedere, Dumnezeu zice ce e posibil și ce nu este posibil. Eu nu pot să vă spun dumneavoastră că nu este posibil, pot să vă spun că este mai puțin probabil.
Participantă: Mulțumesc! Și dacă aș face tratamentul respectiv, există riscul de recidivă?
Dr. Virginia Lazăr: Riscul de recidivă există și când nu se face acest tratament.
Participantă: Da. Iar ovulele acelea pentru uscăciunea vaginală, Ovestin, sunt cu rețetă?
Dr. Virginia Lazăr: Da, sunt cu rețetă, dar vă pot face și medicul ginecolog și medicul oncolog.Și medicul de familie vă poate scrie rețeta.
Psih. Titiana Perfect: Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru participare la webinarul din această seară! În mod special, aș dori să îi mulțumesc doamnei dr. Virginia Lazăr pentru disponibilitate, expertiza și deschiderea pe care ni le-a oferit. Pe doamna doctor o puteți găsi la Regina Maria și la Clinica Gral.
Așteptăm cu interes sugestiile voastre pentru următoarele subiecte de webinar pe contact@comunitateaoncologica.ro sau folosind formularul de contact de aici. Vă încurajez să ne scrieți ideile voastre despre diverși specialiști și domenii de interes, astfel încât să putem crea sesiuni care să răspundă cât mai bine nevoilor voastreși pentru a contribui la o recuperare mai ușoară și mai eficientă.
Mulțumim din nou și sperăm să ne revedem cu bine data viitoare!
