Odată cu încheierea tratamentului împotriva cancerului începe un nou capitol în viața ta, unul care poate aduce cu sine atât stări de fericire alimentate de speranță, cât și temeri și îngrijorări. Studiile arată însă că suportul psihologic este esențial în această perioadă și cel mai înțelept ar fi să îl accepți și să te bucuri din plin de beneficiile acestuia.
Cei mai mulți se tem că boala va recidiva și se lasă cuprinși de gândul morții. De fapt, specialiștii citați de cancer.org spun că teama de recidivă se întâlnește în rândul majorității pacienților care s-au vindecat de cancer și, uneori, poate deveni destul de intensă.
Mai mult decât atât, încep să apară și alte griji, precum cele de ordin financiar, atunci când cheltuielile cu tratamentul au adus un dezechilibru major în bugetul familiei. O altă situație cauzatoare de stres este chiar absența medicilor sau senzația că, dintr-o dată, ai prea mult timp liber și nu știi ce să faci cu el. Toate acestea vin cu o doză semnificativă de anxietate.
Iar această anxietate poate aduce adesea cu sine dezechilibre majore la nivelul sănătății mentale, arată și studiile citate de Cancer Research UK, care atrag atenția că susținerea este esențială în astfel de momente, fie că vine din partea familiei, a prietenilor sau poate a unor străini care au trecut prin aceleași experiențe.
Revenirea la ”normal”
Cercetările arată că adesea, odată cu încheierea tratamentului, mulți pacienți simt de parcă ar fi lăsat armele jos în lupta cu cancerul. După o lungă perioadă în care au fost mereu în contact cu medicii, dintr-o dată încep să treacă luni de zile fără niciun control medical. Medicii deveniseră o parte importantă în viața lor și acum se simt abandonați iar asta sporește starea de anxietate.
De asemenea, mulți simt că abia acum încep să vină din abundență toate emoțiile pe care le-au ținut în frâu pe perioada tratamentului, exact așa cum adrenalina te face să nu simți durerea atunci când ești rănit. Această revărsare de emoții îi face să se simtă copleșiți de tristețe, furie sau chiar teamă.
Specialiștii spun că toate aceste trăiri sunt perfect normale după o perioadă atât de dificilă precum cea a tratamentului împotriva cancerului, când oamenii sunt puși în fața unor decizii dificile, viața se schimbă cu totul iar corpul e asaltat atât de boală cât și de tratament.
În această fază, însă, e important să știi cum să faci față acestor trăiri și să ai așteptări realiste: lucrurile nu mai au cum să fie ca înainte. Acordă-ți timp, atât ție cât și celor dragi. Împreună veți trece și peste asta. Așa cum a fost nevoie de timp să te adaptezi la viața cu acest diagnostic, tot așa va fi nevoie de ceva timp să te obișnuiești cu viața de după această luptă.
Gândirea rațională în locul gândirii pozitive
În ultimii ani, s-a acordat multă atenție importanței pe care o are atitudinea optimistă. S-a ajuns atât de departe încât unii cred că o astfel de atitudine are puterea de a opri evoluția cancerului sau recidiva. Și totuși, mai înțelept ar fi să fii echilibrat și să nu transformi îndemnul la optimism într-o povară.
Desigur, cel mai ușor ți-ai gestiona viața după ce ai trecut prin cancer dacă ai privi lucrurile într-o lumină pozitivă, însă acest lucru nu e întotdeauna posibil dar mai mult decât atât, nu este de dorit să gândim pozitiv ci mai degrabă rațional. E necesar să înțelegem diferența dintre atitudine pozitivă și atitudine încrezătoare și asta nu înseamnă să te comporți mereu ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat și nici nu trebuie să-i lași pe alții să te facă să te simți vinovat când ești trist, nervos sau anxios. Uneori, această gândire pozitivă ne depărtează tot mai mult de la o orientare spre soluții către o orientare spre negare, către o fugă din fața realității pentru că aceasta devine copleșitoare.
Solicitarea sau acceptarea ajutorului din partea unui psihoterapeut uneori nu este o prioritate sau se transformă într-o limită („Pot să mă descurc și singur”, „Cu ce ar putea să mă ajute altcineva?” sau „Tot eu singur trebuie să trec prin asta”).
Cancerul nu este cauzat de o atitudine negativă și nici nu se înrăutățește din cauza gândurilor. Nu lăsa mitul optimismului să stea în calea unei comunicări deschise și autentice cu cei dragi sau cu un psihoterapeut cu privire la starea ta mentală.
Ce presupune ”A învăța să trăiești cu nesiguranța”
S-ar putea să observi că ești mult mai atent acum la durerile din corpul tău. Medicii spun că nu mai ai cancer acum, dar poți fi sigur? S-ar putea să te întrebi ”Oare va recidiva? Care sunt șansele de recidivă? Cum voi ști dacă a revenit? Ce voi face dacă recidivează? Când va recidiva?”.
Încetul cu încetul te cuprinde teama, adormi tot mai greu, relația cu partenerul are de suferit și nu mai ești capabil să iei nici cele mai simple decizii. Nu ești singurul care trece prin asta.
Specialiștii spun că, odată cu trecerea timpului, teama de recidivă scade în intensitate și oamenii care s-au vindecat încep să se gândească tot mai puțin la boală. Cu toate acestea, anumite evenimente pot aprinde în orice moment temerile.
Printre aceste evenimente se numără și vizitele de control, anumite teste medicale, îmbolnăvirea unui membru al familiei, momentele în care afli că un cunoscut are cancer, momente în care ai simptome asemănătoare cu cele pe care le-ai avut când ai fost diagnosticat sau poate chiar simptome noi, nemaiîntâlnite, sau moartea cuiva care a avut cancer.
Experții au adunat laolaltă câteva idei care i-au ajutat pe cei care s-au vindecat de cancer să facă față nesiguranței:
- Fii cât mai informat, asta te va ajuta să diminuezi nivelul anxietății;
- Fii conștient că recidiva iese de sub aria ta de control. Decât să te lupți cu această realitate, mai bine ai încerca să o accepți, spun specialiștii;
- Fii conștient de temerile tale fără să le judeci și exersează modalități inedite prin care le poți elibera, de la vizualizare până la exprimare verbală sau ce-ți mai trece prin minte. Oricare ar fi modalitatea aleasă de tine, exteriorizarea temerilor e mult mai eficientă decât să irosești timp și energie pentru a le înăbuși. Fuga de realitate nu este o soluție.
- Exprimă-ți temerile în fața unui prieten de încredere sau în fața unui psihoterapeut. A vorbi deschis despre temeri scade din intensitatea lor, chiar dacă nu e ușor să te gândești și să vorbești despre cancer;
- Concentrează-te mai bine la timpul prezent în loc să te gândești la un viitor nesigur sau un trecut dificil. Dacă găsești o modalitate de a-ți regăsi pacea interioară câteva minute pe zi, ai mai multe șanse să accesezi acel ”truc” dacă lucrurile se complică;
- Folosește-ți energia pentru a te concentra la bunăstarea ta și la tot ce poți face pentru a fi cât se poate de sănătos. De la o alimentație mai sănătoasă până la renunțarea la vicii, acum e momentul să ai grijă de tine;
- Găsește căi de relaxare și încearcă să fii cât se poate de activ;
- Preia controlul asupra alegerilor tale: uneori, chiar și stabilirea unui program zilnic te poate ajuta să nu te mai lași cuprins de gânduri înspăimântătoare.
Un aspect foarte important este susținerea emoțională. Aceasta este o unealtă puternică în lupta cu efectele cancerului, atât pentru cei care s-au vindecat cât și pentru familiile lor. E necesar să știi că există astfel de programe de suport, atât de consiliere individuală cât și de grup, iar a vorbi cu oameni care au trecut prin aceleași dificultăți este eliberator.
Grupurile, în mod deosebit, te ajută să-ți exprimi trăirile și să îți dezvolți aptitudini de gestionare a emoțiilor în astfel de situații. Studiile au arătat că oamenii care fac parte din grupuri de suport se bucură de o calitate mai bună a vieții, inclusiv un somn mai bun și un apetit mai ridicat.
Desigur, s-ar putea să preferi întâlnirea individuală cu un psihoterapeut care să îți ofere atenție exclusivă și încurajare. Nu neglija nici îndemnul la meditație, ba din contră, acum e momentul să te redescoperi și să accepți orice instrument care vine să te țină la suprafață în aceste ape tulburi.
Importanța suportului psihologic
De fapt, susținerea emoțională joacă un rol crucial în această etapă a vieții tale și simplul fapt că tratamentul s-a încheiat nu înseamnă că nu mai ai nevoie de ea. Diagnosticul în sine lasă în urmă o traumă care, dacă nu este tratată cu seriozitate, lasă urmări grave.
Chiar dacă, poate, cei din jur consideră că odată cu tratamentul s-a încheiat și furtuna din viața ta, nu ezita să păstrezi legătura cu oameni care au trecut sau chiar trec prin asta. Făcând parte dintr-un grup de suport psihologic nu doar că te alimentezi cu informații, speranță și putere să mergi mai departe dar devii și tu la rândul tău sprijin pentru un alt suflet care poate pășește pentru prima dată pe drumul anevoios pe care îl cunoști deja atât de bine.
