Psihoterapia în diagnosticul oncologic PARTEA I 

Psiho-oncolog Titiana Perfect | *transcriere webinar

1. Introducere în psiho-oncologie
   • Definiție și dimensiuni primare
   • Importanța abordării interdisciplinare
2. Intervenții psiho-oncologice personalizate
   • Adaptare și eficientizare a tratamentului
   • Rolul echipei multidisciplinare
3. Gestionarea emoțională în cancer
   • Abordarea reacțiilor emoționale
   • Tehnici și strategii de gestionare
4. Sprijinul psiho-oncologic pentru pacienți și familii
   • Suport personalizat și abordări terapeutice
   • Rolul comunicării eficiente și colaborării
5. Adaptarea la viața post-diagnostic
   • Procesul diferit de adaptare al pacienților
   • Impactul psiho-oncologiei asupra calității vieții
6. Echipele multidisciplinare în oncologie
   • Planuri de tratament personalizate
   • Beneficii și coordonare între specialiști
7. Screeningul și managementul distresului tumoral
   • Importanța evaluării distresului
   • Intervenții și strategii de suport
8. Importanța screeningului distresului
   • Instrumente validate și evaluări clinice
   • Impactul intervenției timpurii
9. Distresul tumoral: de la normalitate la severitate
   • Categorii și manifestări ale distresului
   • Necesitatea intervenției specializate
10. Impactul diagnosticului de cancer
    • Etapele acceptării și adaptării
    • Importanța unei rețele de suport
11. Concluzii
    • Rolul psiho-oncologiei în bunăstarea pacienților
    • Integrarea psiho-oncologiei în tratamentul medical tradițional

“Nu putem ajunge la vindecarea trupului dacă în acest proces distrugem sufletul.” Samuel H. Golter

Psiho-oncologia este un domeniu interdisciplinar care se concentrează pe două dimensiuni primare: reacțiile psihologice ale pacienților cu cancer și ale familiilor acestora în toate stadiile bolii, precum și factorii psihologici, sociali și comportamentali ce pot influența apariția cancerului și supraviețuirea (Holland et al., 2010). Această disciplină se adresează nevoilor psihologice, sociale, existențiale și spirituale ale celor afectați de cancer, incluzând experiențele din timpul tratamentului, reabilitării, supraviețuirii și îngrijirii paliative.

Intervențiile psiho-oncologice sunt personalizate, având în vedere aspectele unice ale fiecărui caz oncologic, contribuind astfel la eficientizarea tratamentului. Psiho-oncologia face parte dintr-o abordare multidisciplinară, promovând comunicarea și colaborarea între specialiștii medicali și nonmedicali. Această colaborare urmărește să crească responsabilitatea pacientului și participarea sa activă în procesul decizional de îngrijire și la creșterea satisfacției legate de tratament.

Un subiect central al psiho-oncologiei este abordarea reacțiilor emoționale și mintale ale pacienților și familiilor acestora. Printre strategiile preferate se numără exercițiile de relaxare și stimulare bilaterală, cum ar fi exercițiul “Fluturele”, care ajută la deplasarea atenției de la sistemul limbic, responsabil de emoțiile instinctuale, către cortexul prefrontal, locul unde au loc gândirea rațională și luarea deciziilor.

În confruntarea cu diagnosticul de cancer, pacienții se pot simți copleșiți de emoții complexe, cum ar fi frica, anxietatea sau depresia. Psiho-oncologia încurajează pacienții să accepte aceste emoții ca fiind normale și să dezvolte strategii de gestionare prin introspecție și suport terapeutic. Tehnici precum jurnalizarea gândurilor negative și transformarea acestora în gânduri neutre sau pozitive sunt esențiale pentru dezvoltarea unei mentalități mai reziliente și pozitive.

Psiho-oncologia oferă, de asemenea, îndrumare pentru gestionarea temerilor legate de sănătate și vizitele medicale. Este esențial ca pacienții să recunoască emoțiile normale apărute în aceste contexte și să înțeleagă că acestea pot fi gestionate mai eficient prin pregătire mintală și reflecție personală.

Un alt aspect important în cadrul psiho-oncologiei este procesul de adaptare la viața după diagnostic. Fiecare pacient își croiește un drum unic, iar procesul de adaptare variază, neexistând soluții universale. Psiho-oncologia oferă sprijin personalizat, fie că este vorba de terapie individuală, de grup sau de suport familial.

Psiho-oncologia este esențială în facilitarea unei abordări holistice a tratamentului oncologic, având un impact pozitiv asupra calității vieții pacientului și a familiei sale. Accesarea acestor servicii este posibilă prin organizații de suport pentru pacienți, recomandări din partea medicilor oncologi sau centre psihologice specializate. Astfel, psiho-oncologia are un rol vital în completarea tratamentului medical tradițional, contribuind semnificativ la bunăstarea globală a pacienților oncologici.

Echipa multidisciplinară: pilon central în succesul îngrijirii oncologice

În lumea medicală, abordarea multidisciplinară a devenit o practică esențială în gestionarea cazurilor oncologice complexe. Acest model de colaborare reunește specialiști din diverse domenii, cum ar fi oncologia, chirurgia, radioterapia, psihologia și nutriția, pentru a oferi pacienților o experiență de tratament completă. Beneficiile acestei abordări sunt substanțiale, nu doar pentru pacienți, dar și pentru profesioniștii care fac parte din această echipă integrată.

1. Crearea planurilor de tratament personalizate:

O echipă multidisciplinară este capabilă să dezvolte planuri de tratament care respectă preferințele și nevoile individuale ale pacienților. Această personalizare permite integrarea celor mai actuale și eficiente abordări terapeutice, asigurând un tratament adaptat fiecărei persoane. Prin colaborarea constantă între specialiști, se asigură că nicio opțiune de tratament nu este omisă, iar pacientul beneficiază de cele mai avansate soluții posibile.

2. Coordonarea tratamentului și evitarea întârzierilor

Echipa lucrează împreună pentru a coordona toate aspectele îngrijirii, ceea ce reduce riscul de întârzieri în inițierea și continuarea tratamentelor. Fiecare specialist contribuie cu perspective și cunoștințe specifice, deciziile fiind luate în comun, facilitând astfel o abordare coerentă și eficientă a tratamentului oncologic.

3. Îmbunătățirea ratelor de supraviețuire

Un alt beneficiu al abordării multidisciplinare este contribuiția la creșterea semnificativă a ratei de supraviețuire. Studii multiple au arătat că pacienții care au acces la o echipă multidisciplinară au șanse mai mari de supraviețuire, cu rate crescute între 11 și 18%.

4. Sursă de informații și sprijin

Membrii echipei multidisciplinare sunt în permanență informați cu privire la starea pacientului și adoptă o abordare holistică, care include atât îngrijirea medicală, cât și sprijinul psihologic și social. Acest acces la o gamă largă de informații și resurse este esențial pentru pacienți, care pot astfel să înțeleagă mai bine provocările pe care le întâmpină și să le abordeze într-un mod mai structurat.

5. Identificarea și gestionarea nevoilor psihosociale

Nevoile psihosociale ale pacienților nu sunt trecute cu vederea în contextul oncologic. O echipă multidisciplinară include adesea psihologi și asistenți sociali care evaluează constant starea emoțională și mintală a pacienților. Prin această evaluare continuă, echipa identifică nevoile emoționale și sociale, intervenind rapid pentru a oferi sprijinul necesar.

6. Dezvoltarea profesională pentru membrii echipei

Integrarea într-o echipă multidisciplinară nu aduce beneficii doar pacienților. Profesioniștii din sănătate implicați câștigă perspective noi și își îmbunătățesc competențele prin colaborarea cu colegi din alte specialități. Acest context profesional facilitează schimbul de cunoștințe și experiențe, contribuind la creșterea competențelor individuale și colective.

7. Un cadru al inovației și actualizării continue

Echipele multidisciplinare sunt de asemenea un teren fertil pentru inovație și îmbunătățirea constantă a practicilor medicale. Prin reuniuni periodice și analize de caz, acestea sunt mereu la curent cu ultimele descoperiri și incluziuni în practica clinică, asigurând pacienților acces la tratamente de vârf.

În final, echipele multidisciplinare nu sunt doar un model de organizare, ci o filozofie de îngrijire centrată pe pacient, care aduce diverse expertize împreună pentru a răspunde în mod cuprinzător provocărilor oncologice. Beneficiile sunt evidente, transformând experiența pacientului și contribuind la o integritate ridicată a îngrijirii medicale, care se reflectă în toate aspectele vieții pacientului.

Prin integrarea diferitelor specialități, echipa multidisciplinară nu doar că abordează bolile oncologice dintr-o perspectivă medicală, ci ia în considerare și impactul emoțional, social și psihologic al bolii asupra pacientului. Acest loc de conlucrare îmbunătățește nu numai șansele de recuperare, ci și calitatea vieții pacienților, oferindu-le un sentiment de siguranță și sprijin pe parcursul întregului proces tratament.

8. Crearea unei culturi a comunicării eficiente

Un alt aspect esențial al echipei multidisciplinare este promovarea comunicării eficiente între membrii echipei și între echipă și pacient. Această cultură a deschiderii permite pacienților să se exprime liber, să-și pună întrebări și să primească răspunsuri clare pentru îngrijorările lor. De asemenea, comunicarea deschisă între specialiști asigură că fiecare membru al echipei este bine informat. Astfel, se minimizează riscurile de omiteri sau confuzii în ceea ce privește tratamentele și consecințele acestora.

9. Sprijin în luarea deciziilor dificile

Pacienții oncologici se pot confrunta cu decizii medicale dificile, iar echipa multidisciplinară deține un rol esențial în ghidarea lor în aceste momente critice. Prin discuții structurate despre opțiunile de tratament, riscurile și beneficiile acestora, pacienții se simt mai bine pregătiți să facă alegeri informate care reflectă valorile și dorințele lor.

10. Măsurarea și evaluarea continuă a rezultatelor

O echipă multidisciplinară nu se oprește doar la implementarea unor strategii de tratament; aceasta urmărește analiza continuă a eficacității intervențiilor. Colectarea și evaluarea datelor despre progresul pacientului ajută echipa să ajusteze planurile de tratament în funcție de reacțiile și feedback-ul pacienților. Această abordare dinamică permite întregului proces să fie adaptabil, asigurând cele mai bune rezultate posibile.

11. Implicarea familiei în procesul de îngrijire

O echipă multidisciplinară recunoaște importanța rolului familiei în îngrijirea pacientului. Aceasta se angajează să informeze și să sprijine familia pacientului, implicându-i în procesul de luare a deciziilor și oferindu-le resursele necesare pentru a face față emoțiilor și provocărilor. Sprijinul oferit nu se limitează doar pacientului, ci este extins și familiei, asigurând o rețea de sprijin solidă.

12. Promovarea unei viziuni globale asupra sănătății

Abordarea multidisciplinară contribuie la promovarea unei viziuni globale asupra sănătății, care recunoaște că boala nu afectează doar corpul, ci și mintea și spiritul. Această viziune holistică îmbină medicina tradițională cu asistența psihologică, educația nutrițională și suportul spiritual, creând astfel un cadru complet de îngrijire.

Echipa multidisciplinară este un element esențial în succesul tratamentului oncologic, asigurând nu doar îngrijiri medicale de calitate, ci și un sprijin emoțional și psihologic important pentru pacienți și familiile acestora. Prin integrarea diverselor specializări, aceste echipe aduc beneficii semnificative în procesul de tratament al cancerului, contribuind la îmbunătățirea ratelor de supraviețuire și a calității vieții. În acest mod, echipele multidisciplinare devin nu doar un model de succes în îngrijirea oncologică, ci și un exemplu de colaborare și empatie în medicină, reflectând valorile unei îngrijiri centrate pe pacient.

Screeningul și managementul distresului tumoral

Distresul tumoral este definit ca o experiență multidimensională neplăcută de natură psihologică, socială, spirituală și/sau fizică, care obstrucționează procesul de adaptare la boala oncologică, la simptomele fizice asociate și la tratamentele acesteia. Această condiție este recunoscută de standardele IPOS (Societatea Internațională de Psiho-Oncologie) ca unul dintre semnele vitale ale sănătății pacienților, situându-se alături de temperatura corporală, tensiunea arterială, puls, respirație și durere.

Evaluarea distresului tumoral: Pentru a evalua distresul tumoral, se utilizează un instrument cunoscut sub numele de Termometrul Distresului (DT), care constă într-o scală de 11 puncte. Aceasta măsoară nivelurile și gradele distresului pe o scară de la 0 la 10, oferind astfel o evaluare clară a intensității acestuia. DT permite identificarea cauzelor distresului dintr-o listă de probleme, incluzând:

• Probleme practice
• Probleme familiale
• Probleme emoționale
• Probleme spirituale/religioase
• Probleme fizice

Utilizarea DT în context clinic:

În activitatea clinică, Termometrul Distresului este un instrument rapid și modular, utilizat atât la pacienți, cât și la aparținători. Această evaluare permite profesioniștilor din domeniul sănătății să abordeze nevoile specifice ale fiecărui pacient și să ofere suport adecvat. Evaluarea nivelului de distres este esențială pentru înțelegerea experienței pacientului și pentru identificarea intervențiilor necesare.

Intervenții centrate pe nevoile pacienților:

Managementul distresului tumoral vizează nevoile psihologice, sociale, existențiale, spirituale și de altă natură cu care se confruntă persoanele afectate de cancer pe parcursul bolii neoplazice. Aceste nevoi includ experiențele legate de tratament, reabilitare, supraviețuire și episoade paliative. Intervențiile sunt personalizate, având în vedere particularitățile fiecărui caz oncologic, ceea ce eficientizează considerabil actul terapeutic.

În cadrul unei abordări multidisciplinare, psiho-oncologia promovează comunicarea și cooperarea între profesioniștii medicali și nonmedicali. Această colaborare are ca scop sprijinirea responsabilității pacientului și creșterea participării acestuia în procesul decizional de îngrijire. Încurajarea implicării pacienților în acești pași esențiali contribuie la creșterea satisfacției lor cu privire la tratament și la îmbunătățirea gradului de complianță la programul terapeutic.

Importanța screeningului distresului:

Screeningul distresului reprezintă un pas extrem de important în evaluarea psihologică a pacienților oncologici. Acesta evidențiază nevoia de sprijin psihologic individualizat pentru fiecare pacient și garantează o asistare psihosocială adecvată. În rezultatul screeningului, pacienții pot beneficia de o intervenție personalizată care să le răspundă nevoilor specifice, îmbunătățind astfel calitatea îngrijirii oferite.

Pentru a exemplifica importanța acestei evaluări, este vital să prezentăm în continuare Termometrul Distresului (DT) ca unul dintre cele mai utilizate instrumente validate științific pentru screening-ul distresului, conform ghidurilor oncologice.

Acest instrument nu doar că facilitează evaluarea, dar și dezvoltarea unor strategii adecvate de intervenție, contribuind la gestionarea eficace a distresului și la promovarea bunăstării pacienților pe parcursul parcursului lor medical.

Distresul tumoral: o abordare cuprinzătoare a progresiei de la normalitate la severitate

Distresul tumoral este o realitate adesea întâlnită în rândul pacienților oncologici și se manifestă pe o scală de intensitate variabilă. Această experiență psihologică complexă poate afecta profund calitatea vieții, adaptarea pacientului la boală, precum și procesul de tratament.

În acest context, este esențial să înțelegem cele două categorie de distres – cel normal și cel mediu/sever – și să recunoaștem necesitatea intervenției specializate în cazurile severe.

Distres normal

Sentimentele de distres normal sunt de obicei caracterizate prin următoarele reacții emoționale și cognitive:

• Teamă: Este un sentiment natural care răsare în fața necunoscutului. Pacienții pot avea temeri cu privire la diagnostic, tratamente sau viitor.
• Îngrijorare: Această reacție este specifică gândurilor legate de impactul bolii asupra vieții curente și viitoare, precum și despre modul în care boala ar putea afecta relațiile sociale și familiale.
• Tristețe: Pacienții pot simți o tristețe profundă asociată cu pierderile aduse de diagnostic, inclusiv pierderea statutului de sănătate sau a anumitor activități plăcute din viața lor.
• Neliniște: Neliniștea poate apărea ca urmare a incertitudinii din jurul tratamentului sau a evoluției bolii, care le afectează starea emoțională.
• Stare de agitație: Aceasta se poate manifesta prin comportamente agitante, avertizându-i pe pacienți că trebuie să reacționeze sau să acționeze pentru a-și regăsi controlul.
• Iritabilitate: Poate apărea din cauza stresului emoțional și fizic, afectând interacțiunile sociale și relationarea cu cei din jur.
• Performanță slabă: Capacitatea de a face față responsabilităților zilnice poate fi diminuată, afectând starea de bine a pacientului.

Distres mediu/sever

Când distresul devine mediu sau sever, implicațiile sunt mult mai serioase, incluzând următoarele stări emoționale și psihologice:

• Anxietate: Se poate transforma într-o stare cronică, care afectează funcțiile normale ale pacientului, interferând în activitățile zilnice și în capacitatea de a lua decizii raționale.
• Depresie: Este o afecțiune complexă ce se poate manifesta printr-o stare de tristețe profundă, lipsa energiei și a motivației, afectând profund calitatea vieții.
• Resemnare: Această stare indică o pierdere a speranței și o senzație de abandon față de circumstanțe, ceea ce poate duce la renunțarea la tratamente.
• Izolare socială: Pacienții pot simți dorința de a se retrage din interacțiuni sociale din cauza stării lor emoționale, ceea ce poate agrava distresul și sentimentul de singurătate.
• Neglijarea propriei persoane: Aceasta se poate traduce prin neglijarea igienei, alimentației sau a altor îngrijiri personale de bază, având un impact negativ asupra sănătății generale.
• Incapacitate decizională: O stare severă de distres poate face dificile chiar și deciziile cele mai simple, ceea ce complică interacțiunile cu personalul medical și variantele de tratament.

Progresia și complexitatea distresului tumoral

Distresul tumoral se dezvoltă pe o scară care poate merge de la reacții normale la reacții severe ce pot amenința viața și bunăstarea pacientului. Este esențial ca atât pacienții, cât și personalul medical să fie conștienți de această scală, deoarece intervenția timpurie este crucială în prevenirea agravării simptomelor.

Strategii de intervenție și management

Drept urmare, distresul tumoral, în special cel mediu și sever, necesită o abordare proactivă și o intervenție specializată, care poate include următoarele:

Evaluare sistematică: Utilizarea instrumentelor de evaluare validate, cum ar fi Termometrul Distresului (DT) pentru a evalua nivelul și tipul de distres resimțit de pacient. Aceasta permite identificarea rapidă a problemelor specifice care necesită atenție și intervenție.

Sprijin psihologic personalizat: Intervenții psihologice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, pot fi utilizate pentru a ajuta pacienții să-și gestioneze emoțiile, gândurile negative și să dezvolte strategii de coping eficace. Consilierea psihologică individualizată oferă pacienților un spațiu sigur pentru a explora și a procesa sentimentele legate de diagnosticul lor.

Grupuri de suport: Participarea la grupuri de suport pentru pacienți, coordonate de specialiști în psiho-oncologie, poate oferi oportunități de împărtășire a experiențelor, deosebit de benefice în diminuarea sentimentului de izolare și construirea relațiilor sociale.

Intervenții psihosociale: Acestea pot include sesiuni de consiliere pentru familie și sprijin în gestionarea problemelor legate de îngrijirea pacientului, oferind suport atât pacientului, cât și celor care îl îngrijesc.

Abordări complementare: Integrarea tehnicilor de relaxare, meditație, mindfulness și exerciții fizice în rutina zilnică a pacientului poate ajuta la reducerea distresului și la promovarea stării de bine emoțională. Aceste practici contribuie la reducerea anxietății și îmbunătățirea capacității de a face față provocărilor.

Educație: Informarea pacienților despre boală, opțiunile de tratament și impactul posibil asupra sănătății mintale și emoționale poate reduce incertitudinea și frica. Educația facilitează o mai bună înțelegere a procesului medical și ajută pacientul să devină un partener activ în îngrijirea sa.

Intervenția medicală: În cazul în care distresul devine cronic sau sever, poate fi necesar un tratament medical specific, care include psihofarmacologie. Colaborarea între oncologi și psihiatri este esențială pentru a asigura o abordare integrată în gestionarea simptomelor.

Monitorizarea continuă: Este deosebit de important ca echipele medicale să monitorizeze constant starea emoțională a pacienților, deoarece schimbările pot apărea rapid în contextul tratamentului oncologic. Reevaluarea periodică a nivelului de distres permite ajustarea intervențiilor în funcție de nevoile pacienților.

Distresul tumoral este o provocare semnificativă în îngrijirea pacienților cu cancer, afectând nu doar starea mintală, ci și calitatea vieții acestora. Prin recunoașterea și tratarea distresului la toate nivelurile sale, echipele multidisciplinare pot îmbunătăți considerabil răspunsul pacienților la tratament și pot facilita o stare de bine generală. Este esențial ca fiecare pacient să beneficieze de evaluare și intervenție personalizată, menținând astfel un echilibru între corectarea problemelor psihologice și fizice, sprijinind parcursul lor prinboală. Cu o abordare atentă și coordonată, este posibil să se reducă impactul distresului tumoral și să se promoveze o experiență de tratament mai pozitivă și adaptativă.

Impactul diagnosticului de cancer: etapele acceptării și adaptării

Diagnosticul de cancer și întreaga traiectorie medicală asociată vin cu schimbări majore pe toate planurile vieții unei persoane. Atât pentru pacientul diagnosticat cu o formă de cancer, cât și pentru familia acestuia, acceptarea diagnosticului necesită timp și efort. Fiecare pacient parcurge un proces complex de acceptare și adaptare, care implică mai multe etape.

Etapa de negare

Primul răspuns pe care mulți pacienți îl experimentează este socul. În fața unui diagnostic coplesitor, mintea recurge natural la negare. Acest mecanism de apărare ajută la atenuarea impactului emoțional inițial, permițând pacienților să controleze treptat informațiile care le sunt prezentate. Negarea le oferă un spațiu psihologic pentru a procesa vestea, ajutându-i să obțină un sentiment temporar de liniște înainte de a face față realității.

Etapa furiei

După ce negarea începe să se diminueze, furia devine un sentiment frecvent întâlnit în rândul pacienților. Aceasta este adesea o manifestare a fricii de moarte și a uneia dintre cele mai mari temeri umane: suferința. Întrebări precum „De ce mi s-a întâmplat asta?” sau „Ce am făcut ca să merit asta?” devin comune în această etapă. Pacienții pot resimți o furie profundă față de boală, medici sau chiar față de ei înșiși. Este o etapă în care pot apărea sentimente de lipsă de control și inferioritate, alături de emoții precum rușinea și autoînvinovățirea.

Etapa negocierii

Pe măsură ce furia își pierde intensitatea, pacienții se pot angaja în negociere. Aceasta presupune o tranziție de la culpabilizare la asumarea responsabilității. Pacienții încep să își pună întrebări precum: „Ce aș fi putut face diferit?” sau „Ce schimbări trebuie să fac?” Acest proces le permite să recâștige sentimentul de control asupra situației, explorând opțiuni și strategii care îi pot ajuta în procesul de recuperare.

Etapa depresiei

O altă etapă frecvent întâlnită în parcursul emoțional al pacienților este depresia. Aceasta poate apărea sub diverse forme, inclusiv sentimente de tristețe profundă, deznădejde și detașare. Pacienții se pot simți izolați și retrași, având probleme de somn sau dificultăți cu apetitul. Această etapă este adesea marcată de introspecție, dar și de o nevoie urgentă de sprijin și înțelegere din partea celor din jur.

Etapa acceptării

Acceptarea nu trebuie confundată cu abandonul sau renunțarea. Înseamnă, mai degrabă, o împăcare cu diagnosticul și un angajament de a depune eforturi pentru recuperare. Acceptarea nu sugerează că totul este în regulă, ci că pacientul recunoaște și înțelege situația sa. Este un moment de adaptare, în care emoțiile pot fluctua, oscilând între diferite stări de spirit.

Fiecare pacient va parcurge aceste etape într-un mod unic, influențat de personalitatea, resursele interioare și suținerea externă. Importanța unei rețele de suport—familie, prieteni și profesioniști în sănătate—devine crucială în acest proces. Asistarea psiho-oncologică poate ajuta pacienții să navigheze aceste etape, facilitând o mai bună adaptare la realitatea nouă adusă de diagnostic. Acceptarea progresivă a bolii nu înseamnă renunțare, ci, dimpotrivă, reprezintă un angajament față de propria sănătate și bunăstare.

(Citește conținutul integral al webinar-ului aici: Partea a II-a , Partea a III-a)

Tu nu ești singur în această călătorie, iar sprijinul comunității este esențial. Și nu uita că ai un sprijin și în noi, cei de la Fundația Comunitatea Oncologică; este nevoie doar să ne contactezi. Pentru a răspunde câtor mai multe nevoi ale beneficiarilor fundației noastre, atât pacienți oncologici, cât și aparținători, vă puteți oferi suportul aici. Vă mulțumim pentru că ne sunteți alături!