Psihoterapia în diagnosticul oncologic PARTEA a II-a

Psiho-oncolog Titiana Perfect | *transcriere webinar

1. Introducere
   • Complexitatea problematicii psihosociale în cancer
2. Impactul screeningului asupra pacienților oncologici
   • Anxietatea și frica pre-intervenție
3. Continuitatea impactului psihologic
   • Trăiri emoționale pe parcursul bolii
4. Provocările interumane și familiale
   • Izolarea socială și responsabilitatea familială
5. Implicații asupra imaginii corporale și stării fizice
   • Schimbări fizice și impactul asupra imaginii de sine
6. Intervenții specializate și suport
   • Rolul psiho-oncologiei în managementul bolii
7. Tipurile de intervenții psiho-oncologice 7.1 Pregătirea pentru diagnostic 7.2 Suport în faza de diagnosticare și tratament 7.3 Suport în faza de remisie și recurență 7.4 Suport în stadiul terminal
8. Distresul aparținătorilor
   • Povara îngrijitorului și suportul necesar
9. Îngrijorările comune ale pacientelor și partenerilor
   • Probleme legate de boală și tratament
10. Anxietatea și depresia în rândul aparținătorilor
    • Impactul asupra stării emoționale a îngrijitorilor
11. Suportul multidimensional al familiei
    • Rolurile familiei în suportul pacientului
12. Provocările emoționale și adaptarea familiei
    • Adaptarea continuă și comunicarea deschisă
13. Strategii de coping adecvate pentru pacienții oncologici 13.1 Comunicare asertivă și conectare emoțională 13.2 Activare comportamentală și recunoștință 13.3 Planificarea timpului și nutriția 13.4 Învățarea de skilluri noi și relaxare

Aspectele psihosociale în contextul bolii neoplazice: o provocare multidimensională

Atunci când discutăm despre impactul psihosocial al bolii neoplazice, este esențial să recunoaștem complexitatea problemelor cu care se confruntă pacienții oncologici. Aceste probleme afectează nu doar sănătatea fizică, ci și toate aspectele semnificative ale vieții, inclusiv sfera profesională, familială, relațiile interumane, spiritualitatea, starea fizică, imaginea corporală și starea psihologică.

Impactul screeningului asupra pacienților oncologici

De exemplu, în cazul cancerului de col uterin, distresul apare încă din etapa de realizare a screeningului. În cadrul acestui proces, pacientele pot experimenta niveluri semnificative de anxietate și frică, similar cu cele resimțite în etapa intervenției chirurgicale. Această reacție emoțională intensă este în mare parte rezultatul incertitudinii legate de diagnostic și a temerilor asociate cu procedurile invazive.

Continuitatea impactului psihologic

Este important de subliniat că impactul psihologic se menține de-a lungul întregului parcurs al bolii, de la screening până în etapa de supraviețuire sau remisie completă. De-a lungul acestui proces, pacientele pot confrunta o gamă variată de emoții și probleme, precum teamă de recidivă, tristețe asociată cu modificările aduse de boală și îngrijorare pentru cei dragi, mai ales atunci când au copii. Aceste trăiri pot genera un sentiment de vinovăție și neliniște, afectându-le astfel calitatea vieții.

Provocările interumane și familiale

Relațiile interumane sunt adesea afectate. Pacientele pot simți o distanțare față de prieteni și familie din cauza emoțiilor intense care îi copleșesc. Aceasta poate duce la o izolare socială, care agravează starea de distres emoțional. De asemenea, îngrijorarea pentru binele celor dragi, în special pentru copii, poate constitui o sursă suplimentară de stres, generând sentimente de responsabilitate intensificate și teama de a nu fi capabile să le asigure un viitor sigur.

Implicații asupra imaginii corporale și stării fizice

Diagnosticarea cu cancer de col uterin și tratamentele asociate pot afecta, de asemenea, imaginea corporală și încrederea în sine a pacientelor. Schimbările fizice rezultate din intervenții chirurgicale, cum ar fi histerectomia sau tratamentele de radioterapie, pot influența profund percepția de sine și starea de bine psihologică. Aceste modificări pot duce la o experiență de distres care persistă chiar și după terminarea tratamentelor.

Intervenții specializate și suport

În fața acestor provocări, este esențial ca pacienții oncologici să beneficieze de intervenții psiho-oncologice adecvate. Sprijinul oferit de echipele multidisciplinare ar trebui să includă evaluarea nivelului de distres, consilierea psihologică, grupuri de suport și alte resurse care pot ajuta la îmbunătățirea calității vieții. Este vital ca pacienții să se simtă susținuți pe parcursul întregului proces, ceea ce poate reduce impactul negativ al bolii asupra bunăstării lor emoționale, sociale și psihologice.

“Trauma emoțională asociată diagnosticului oncologic și tratamentului acestuia poate avea un impact la fel de mare pentru pacient ca și boala în sine”. Meyerowitz, B. E. (1980). Psychosocial correlates of breast cancer and its treatments. Psychological Bulletin

În concluzie, bolile neoplazice generează o serie de provocări psihosociale care se extind pe termen lung. Recunoașterea și înțelegerea acestor probleme sunt esențiale pentru a asigura o îngrijire holistică pacienților oncologici, contribuind la creșterea șanselor de recuperare și la îmbunătățirea stării generale de bine. Eforturile de sprijin trebuie să fie centralizate pe nevoile individuale ale pacienților, având în vedere complexitatea experienței lor cu boala.

Tipurile de intervenții psiho-oncologice

Intervențiile psiho-oncologice joacă un rol esențial în sprijinirea pacienților cu cancer pe parcursul diferitelor etape ale bolii. Aceste intervenții pot fi clasificate pe baza stadiului de evoluție a bolii și a nevoilor specifice ale pacienților. Iată o prezentare a principalelor tipuri de intervenții psiho-oncologice:

1. Intervenții care au în vedere pregătirea pacientului pentru diagnostic

Aceste intervenții sunt destinate pacienților care se confruntă cu incertitudinea legată de un potențial diagnostic de cancer. Acestea pot include:

• Consiliere informativă: Oferirea de informații despre procedurile de screening, semnele și simptomele posibile ale cancerului pentru a reduce anxietatea legată de diagnostic.
• Tehnici de relaxare: Încurajarea utilizării tehnicilor de relaxare, precum meditația sau exercițiile de respirație, pentru a ajuta pacienții să gestioneze starea de neliniște și anxietatea.

2. Intervenții psihoterapeutice la persoanele recent diagnosticate cu cancer

După confirmarea diagnosticului, pacienții intră într-o etapă de adaptare la noua realitate. Intervențiile în această etapă pot include:

• Terapie cognitiv-comportamentală: Ajută pacienții să identifice și să schimbe gândurile negative legate de diagnostic.
• Grupuri de suport: Facilitarea întâlnirilor cu alți pacienți care trec prin experiențe similare, oferind un spațiu de împărtășire și sprijin emoțional.

3. Intervenții psihoterapeutice la pacienții aflați în faza activă de tratament

În timpul tratamentului, pacienții pot experimenta efecte secundare fizice și emoționale semnificative. Intervențiile pot include:

• Sprijin psihologic individual: Oferirea de suport pentru gestionarea anxietății, depresiei și a altor emoții asociate cu tratamentele.
• Managementul durerii: Abordări care integrează tehnici de gestionare a durerii și sprijin psiho-emoțional pentru a ajuta pacienții să facă față acestora.

4. Intervenții psihoterapeutice la pacienții aflați în remisie totală/parțială

Chiar și în perioada de remisie, pacienții pot avea întrebări și anxietăți persistente legate de recidivă. Intervențiile pot include:

• Terapie de susținere: Oferirea de sprijin continuu pentru a ajuta pacienții să își reconstruiască viața după tratament.
• Tehnici de coping: Învățarea de tehnici pentru a gestiona stresul și anxietatea legate de îngrijorarea față de o posibilă recidivă.

5. Intervenții psihoterapeutice la pacienții cu recurența bolii

Recidiva cancerului poate provoca o reacție emoțională extrem de intensă, necesitând intervenții specifice:

• Consiliere pentru procesarea emoțiilor: Ajutarea pacienților să își exprime furia, tristețea și anxietatea legate de recidivă.
• Planificarea sprijinului continuu: Elaborarea unui plan care să includă atât sprijin medical, cât și psihosocial.

6. Intervenții psihoterapeutice la pacienții aflați în stadiul terminal

Pacienții în stadiul terminal pot experimenta o gamă largă de emoții, inclusiv frica de moarte și îngrijorări legate de suferință. Intervențiile pot include:

• Terapie de acceptare: Sprijinirea pacienților în procesul de acceptare a diagnosticului terminal și a posibilității de încheiere a vieții.
• Consiliere pentru familie: Oferirea de sprijin familiilor pentru a face față situației și a-i ajuta să comunice mai bine între ei în timpul acestui proces dificil.

Distresul aparținătorilor

Povara îngrijitorului (caregiver burden) este considerată: “Reacție multidimensională bio-psihosocială care rezultă din dezechilibrul cererilor de îngrijire în raport cu timpul personal al aparținătorilor/îngrijitorilor, cu rolurile sociale, starea fizică și emoțională, resursele financiare și cele de îngrijire formală datorate celorlalte roluri multiple care trebuie îndeplinite.” Given, B. A., & Given, C. W. (2016). Caregiving for patients with cancer. The spectrum of family caregiving for adults and elders with chronic illness. New York: Oxford. 

Studiile arată că prevalența distresului în rândul aparținătorilor pacienților oncologici este considerabilă, variind în funcție de contextul bolii și de stadiul acesteia.

Statisticile distresului

Aproximativ 40% dintre aparținători experimentează distres atunci când boala este avansată. Această etapă a bolii, adesea marcată de incertitudine și opțiuni limitate de tratament, contribuie la un nivel ridicat de stres emoțional și psihologic.

10% este prevalența distresului raportată în rândul aparținătorilor în momentul evaluării prin interviuri clinice. Aceste evaluări indică o conștientizare a nevoii de suport psihosocial și pot ajuta la identificarea aparținătorilor care au nevoie de asistență.

3% până la 9% dintre aparținătorii supraviețuitorilor pe termen lung prezintă distres emoțional. Acest grup, deși poate experimenta un sentiment de relaxare, se poate confrunta cu anxietăți persistente legate de recidivă și de impactul pe termen lung al bolii.

Îngrijorările comune ale pacientelor cu cancer de col uterin și ale partenerilor lor

Pacientele cu cancer de col uterin și partenerii acestora manifestă îngrijorări similare legate de:

• Boală: Teama de evoluția bolii și efectele acesteia asupra vieții de zi cu zi.
• Tratament: Întrebări și incertitudini cu privire la opțiunile de tratament disponibile și eficiența acestora.
• Sexualitate: Îngrijorări legate de impactul cancerului asupra relațiilor intime și asupra sănătății sexuale.
• Prognostic: Intensificarea fricii față de viitor și incertitudinea legată de prognoza bolii.
• Comunicarea cu echipa medicală: Nevoia de a înțelege mai bine diagnosticul și opțiunile de tratament, precum și de a primi informații clare și sprijin de la profesioniști.

Anxietate și depresie în rândul aparținătorilor

Un procent semnificativ, între 30% și 40%, dintre aparținători continuă să se confrunte cu anxietate și depresie de nivel clinic chiar și în condițiile supraviețuirii. Acest lucru subliniază nevoia de intervenții psiho-oncologice care să abordeze nu doar nevoile pacienților, ci și ale celor care îi îngrijesc.

Atunci când o persoană se îmbolnăvește, întreaga familie este afectată de această realitate. Diagnosticul oncologic poate genera o situație de criză care, pe lângă impactul asupra pacientului, bulversează structura familială și afectează calitatea vieții tuturor membrilor. În acest context, familia devine „prima linie de suport” pentru pacient, contribuind semnificativ la adaptarea acestuia la diagnostic, tratament și traiectoria oncologică.

Un suport multidimensional

Suportul oferit de familie se manifestă în mai multe forme:

• Suport emoțional: Familiaritatea și apropierea emoțională permit pacienților să își exprime liber temerile și anxietățile, ceea ce ajută la diminuarea sentimentului de izolare și contribuie la menținerea unei sănătăți mintale mai bune.
• Suport informațional: Familia poate oferi surse valide de informație care să motiveze pacientul în urmarea tratamentului. Acest sprijin informațional este esențial pentru a reduce incertitudinea și a facilita înțelegerea procesului medical.
• Suport social: Aparținătorii pot asigura companie constantă pacientului, prevenind sentimentul de singurătate, mai ales în timpul tratamentelor sau al spitalizărilor.
• Suport pragmatic: Familia poate asuma responsabilități esențiale, cum ar fi transportul la spital, gestionarea medicamentelor sau îndeplinirea altor sarcini casnice, ajutând astfel pacienții să se concentreze pe recuperare.

Rolul în luarea deciziilor

Familia are un rol crucial în procesul decizional pe parcursul traiectoriei oncologice. Implicarea activă a membrilor familiei poate influența deciziile referitoare la tratamente și abordările terapeutice. Acest sprijin este important, mai ales în momentele critice, când pacientul poate fi copleșit de emoții.

Provocările emoționale și adaptările necesare

Acceptarea posibilității ca pacientul să „decadă” fizic și emoțional este esențială. Din cauza bolii și a efectelor adverse ale tratamentelor, pacientul poate experimenta lipsă de energie și tristețe. Acest lucru este normal, atâta timp cât nu se extinde pe o perioadă lungă de timp și nu apar alte stări emoționale care să afecteze semnificativ viața de zi cu zi.

Tolerarea expresiilor de teamă, ambivalență sau furie ale pacientului este un aspect important al sprijinului familial. Asigurarea pacientului că familia nu îl va părăsi și identificarea problemelor care pot apărea în traiectoria oncologică sunt, de asemenea, esențiale pentru gestionarea efectelor emoționale ale bolii.

Importanța comunicării

Comunicarea deschisă și împărtășirea gândurilor legate de boală în familie sunt fundamentale. Studiile arată că un nivel mai scăzut de suferință apare atunci când comunicarea este deschisă, facilitând exprimarea emoțiilor și abordarea provocărilor. Aceasta poate include dezvoltarea unui set de soluții pentru a face față situației și continuarea vieții ca familie, chiar și în fața provocărilor.

Adaptarea continuă a familiei

Cancerul este o „boală a întregii familii”, care poate uni, dar și dezorganiza familiile. Toți membrii familiei sunt afectați de schimbările generate de controalele medicale, diagnostice și tratamente. Adaptarea la un astfel de diagnostic este un proces continuu, cu multe cicluri critice. Rolurile, cerințele și nevoile membrilor se schimbă pe parcursul diferitelor etape ale bolii.

Acest proces poate însemna un dezechilibru între cerințele de îngrijire și timpul personal al îngrijitorilor, precum și între starea lor fizică și emoțională. În concluzie, familia constituie prima linie de suport emoțional, iar membrii familiei experimentează stări emoționale care pot interfera cu stările pacientului.

Este esențial ca familiile să se adapteze permanent și să dezvolte noi reguli, rutine și priorități. Crearea unui mediu sigur pentru exprimarea emoțiilor este extrem de valoroasă. Aceasta permite pacienților, dar și membrilor familiei, să își exprime deschis tristețea, frica sau supărarea, fără a se simți obligați să joace un rol de optimist fațadă. Este absolut normal ca orice persoană să manifeste emoții negative în fața unei situații atât de dificile și complexe cum este diagnosticarea cu cancer.

Beneficiile unei comunicări deschise

Comunicarea deschisă și sinceră între membrii familiei facilitează apropierea și sprijină împlinirea nevoilor pacientului, dar și ale aparținătorilor. Această dinamică ajută la:

• Reducerea tensiunii emoționale: Vorbind despre frici, neliniști sau îngrijorări, familia poate diminua povara emoțională pe care o resimt fiecare dintre membrii săi.
• Încurajarea colaborării: O comunicare bună sprijină colaborarea între membrii familiei în gestionarea îngrijirii pacientului, făcând procesul mai fluid și mai eficient.
• Îmbunătățirea stării general de spirit: Când pacienții simt că pot comunica liber despre emoțiile lor, dețin un sentiment mai puternic de sprijin și siguranță, ceea ce poate îmbunătăți starea lor generală de bine.

Căutarea și acceptarea ajutorului extern

Pe lângă sprijinul familial, este important ca membrii familiei să nu ezite să caute și să accepte ajutorul din afară. Aceasta poate include:

• Terapii de grup: Participarea la grupuri de suport pentru aparținători poate oferi un spațiu sigur pentru a împărtăși experiențe și pentru a primi sfaturi de la cei care trec prin situații similare.
• Consultarea specialiștilor: Terapia individuală pentru membri familiei, precum și psihoterapia pentru pacient, poate ajuta la gestionarea emoțiilor și la dezvoltarea unor strategii de coping adecvate.
• Resurse educaționale: Informarea continuă despre boală, tratamente și sprijinul disponibil poate ajuta familia să se simtă mai încrezătoare în a face față provocărilor.

Boala oncologiccă nu afectează doar pacientul, ci are un impact profund asupra întregii familii. Suportul multidimensional pe care familia îl oferă este foarte important pentru adaptarea pacientului la diagnostic, tratament și traiectoria oncologică. Comunicare deschisă, toleranța față de emoțiile negative, căutarea de soluții și acceptarea ajutorului extern sunt esențiale pentru a naviga prin această experiență complexă.

Adaptarea familiei la diagnosticul oncologic este un proces continuu, iar dezvoltarea de noi reguli, rutine și priorități este fundamentală. Crearea unui mediu sigur și sprijinitor care să permită exprimarea emoțiilor va ajuta la îmbunătățirea calității vieții tuturor membrilor familiei, facilitând astfel o călătorie mai puțin copleșitoare în fața provocărilor cancerului.

Strategii de coping adecvate pentru pacienții oncologici

Pacienții oncologici se confruntă cu o serie de provocări emoționale și psihologice pe parcursul tratamentului și recuperării. Implementarea unor strategii de coping adecvate poate avea un impact semnificativ asupra stării lor de bine. Iată o prezentare detaliată a unor strategii esențiale, fiecare cu exemple specifice:

1. Dezvoltarea comunicării asertive

Comunicarea asertivă este vitală pentru a permite pacienților să își exprime nevoile emoționale într-un mod care să fie clar, dar și respectuos față de ceilalți. Aceasta presupune:

• Învățarea identificării nevoilor emoționale: Pacienții pot reflecta asupra ceea ce simt cu adevărat. De exemplu, un pacient poate realiza că are nevoie de sprijin emoțional în timp ce trece prin tratamente. Identificarea acestor nevoi este primul pas.
• Exprimarea acestor nevoi: Comunicarea se poate face de exemplu prin utilizarea unor fraze de tipul: „Mă simt copleșit și aș avea nevoie de ajutorul tău.” Acest tip de exprimare transmite deschiderea și sinceritatea, fără a da vina pe ceilalți.

2. Conectarea emoțională

Conectarea emoțională cu alții este esențială. Construirea unei rețele de suport poate include:

• Familie și prieteni: Pacienții pot comunica deschis cu membrii familiei și prietenii apropiati pentru a-și exprima temerile și a primi sprijin.
• Grupuri de suport: Înscrierea într-un grup de suport dedicat pacienților oncologici poate reduce sentimentul de stigmatizare. Aici, pacienții pot împărtăși experiențe și pot primi sprijin emoțional din partea celor care au trecut prin situații similare.

3. Activare comportamentală

Activitatea fizică deține un rol crucial în îmbunătățirea stării de bine a pacienților:

• Exerciții fizice: Participarea la activități precum plimbări în aer liber, dans sau yoga poate ajuta la eliberarea tensiunii și la îmbunătățirea stării de spirit. De exemplu, un pacient ar putea stabili un program de plimbări regulate de 30 de minute, de câteva ori pe săptămână.

4. Practicarea recunoștinței

Cultivarea recunoștinței poate transforma perspectiva pacienților:

• Ținerea unui jurnal de recunoștință: Pacienții pot nota zilnic trei lucruri pentru care sunt recunoscători. Acest exercițiu simplu ajută la concentrarea pe aspectele pozitive ale vieții, chiar și în momente dificile.

5. Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor

Îmbunătățirea capacității de a rezolva problemele poate reduce anxietatea și stresul:

• Organizarea unei liste de sarcini: Pacienții pot crea o listă cu lucruri de făcut, împărțind sarcinile în acțiuni mici și gestionabile. De exemplu, dacă dorința lor este să-și îmbunătățească dieta, pot începe cu un plan săptămânal care să includă mese sănătoase.
• Structurarea unui plan de acțiune: De la notarea obiectivelor până la stabilirea unor termene, punerea unui plan pe hârtie poate oferi structura necesară. De îndată ce încep să implementeze planul, pacienții vor simți o satisfacție și un control mai mare asupra vieții lor.

6. Planificarea eficientă a timpului

Este important ca pacienții să-și planifice timpul în mod eficient, inclusiv activitățile care le aduc plăcere:

• Reînvățarea activităților plăcute: Pacienții ar putea specifica activități din trecut pe care le-au iubit, cum ar fi pictura, grădinăritul sau cititul. Acordarea timpului pentru aceste pasiuni poate oferi o evadare din grijile zilnice.

7. Nutriție / Dietă

Menținerea unei diete sănătoase este esențială pentru buna funcționare a organismului, mai ales pe parcursul tratamentului oncologic. Iată câteva strategii:

• Planificarea meselor: Crearea unui plan de mese săptămânal, care să includă alimente bogate în nutrienți, precum fructe, legume, proteine slabe și cereale integrale. De exemplu, un pacient ar putea să-și propună să includă cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi.
• Hidratare adecvată: Pacienții ar putea stabili un obiectiv de a consuma minimum 2 litri de apă pe zi, adaptându-se în funcție de nevoile individuale.

8. Învățarea unor skilluri noi

Activitățile creative și hobby-urile pot servi ca un răgaz de la gândurile legate de boală. Implicarea în activități plăcute ajută pacienții să se simtă conectați și să se dezvolte personal:

• Noi hobby-uri și pasiuni: Indiferent dacă este vorba despre artă, gătit, grădinărit sau învățarea unui instrument musical, găsirea unui hobby care îi pasionează poate reda un sentiment de normalitate și poate oferi o evadare din realitatea dureroasă a bolii.
• Art-terapie: Participarea la sesiuni de art-terapie poate oferi pacienților o modalitate de a-și exprima emoțiile într-un mod creativ, ajutându-i să-și confrunte temerile și să-și îmbunătățească starea de spirit.

9. Tehnici de relaxare și mindfulness

Tehnicile de relaxare și practicile mindfulness sunt esențiale pentru gestionarea stresului și pentru îmbunătățirea stării generale de bine:

• Exerciții de respirație: Pacienții pot învăța tehnici simple de respirație, cum ar fi respirația profundă sau respirația diafragmatică, care pot reduce stresa și anxietatea. De exemplu, inhalarea adâncă timp de patru secunde, menținerea respirației timp de patru secunde, urmată de expirarea lentă, poate ajuta la relaxarea corpului.
• Mindfulness: Practicile de mindfulness îi ajută pe pacienți să se concentreze asupra prezentului și să-și observe gândurile și emoțiile fără a le judeca. Aceasta poate include meditația, yoga sau exerciții de conștientizare, unde pacienții se focusează pe senzațiile din corp sau pe sunetele din mediul înconjurător.

Meditație ghidată:

Te rog să închizi ochii și să iei o poziție cât se poate de confortabilă. Acum te invit să îți imaginezi că te afli într-un loc în care te simți complet în siguranță, în pace și relaxare. Acest loc poate fi un loc real, cum ar fi o cameră din casa ta, patul tău, o canapea sau un fotoliu preferat. Sau poate fi un loc imaginar, cum ar fi o grădină liniștită sau o pădure. Oriunde nu există limită, așa că lasă-ți imaginația să te ducă în acel loc în care găsești complet siguranță, pace și protecție.

Pe măsură ce te scufunzi în realitatea acestui loc, observă și găsește în jur ce culori, ce forme, ce obiecte, ce lucruri vrei în jurul tău și ce îți transmit acest sentiment de siguranță. Acum fii atentă și curioasă la ceea ce auzi în jurul tău. Poate este foșnetul frunzelor, susurul apei sau o briză ușoară. Lasă-te purtată de aceste sunete care te ajută să ancorezi și mai mult în ființa ta acest sentiment de siguranță interioară.

Acum te invit să observi ce mirosuri sunt în jurul tău. Poate este un miros proaspăt de pâine, de levănțică sau mirosul salinității oceanului sau al mării. Care este acel miros profund binefăcător pe care îl simți în jurul tău și care îți transmite această stare de siguranță interioară? Lasă-te îmbrățișată de acest miros benefic și acum concentrează-te pe ce poți să simți. Poate este iarba moale, nisipul cald sau orice alt obiect. 

Cum simți această atingere? Dă-ți voie să simți căldura sau răcoarea din jurul tău. Este plăcut și liniștitor. Pe măsură ce aprofundezi și mai mult acest sentiment de siguranță, aș vrea să te uiți puțin în jurul tău și să găsești un obiect mic pe care ai putea să-l ții în palmă. Ai voie să simți căldura sau răcoarea din jurul tău; este plăcut și liniștitor. 

În plus, pe măsură ce aprofundezi și mai mult acest sentiment de siguranță, aș vrea să te uiți puțin în jurul tău și să găsești un obiect mic pe care ai putea să-l ții în palmă, în mâna ta. Un obiect cum ar fi o pietricică mică, o floare, o frunză sau orice alt obiect. Și pentru câteva clipe, ține-l în mâna ta. Acest obiect va rămâne în mintea ta ca amintirea acestui loc de siguranță. 

Acest obiect va fi un simbol pe care îl vei păstra cu tine întotdeauna. Găsește acum un mic loc în sufletul tău pentru acest obiect. Imaginează-ți că acest obiect rămâne cu tine în acest buzunar al sufletului, astfel încât, oricând te simți copleșită sau ai nevoie să te simți bine, îl poți găsi acolo și te poți conecta cu acest loc de siguranță al tău.

Iar acum, când te simți pregătită, te invit să te miști ușor, începând cu degetele de la mâini și picioare, și să te întorci încet aici, în cameră.

Acesta a fost un exemplu de exercițiu de relaxare, care este folosit frecvent în psihoterapie și vă ajută, în primul rând, să vă creați un loc mintal sigur. Aici, atunci când vă confruntați cu dificultăți, puteți să vă retrageți și să vă imaginați că sunteți bine, că nimic nu vă poate atinge.

La început, este util să lucrați aceste exerciții împreună, iar pe măsură ce câștigați mai multă experiență, le veți putea realiza și singuri. Pur și simplu, gândiți-vă și lăsați-vă mintea să călătorească în toate acele locuri frumoase.

Dacă ați observat ceva în timpul acestei relaxări, cum ar fi o piatră, o culoare sau un alt obiect care a apărut în mintea voastră, încercați să vă concentrați asupra acelui lucru. Poate veți face un desen al obiectului respectiv, astfel încât să-l ancorati în mintea voastră. 

Acest obiect, la care v-ați gândit, ar putea să devină un simbol pe care să-l utilizați ori de câte ori aveți nevoie să vă detașați de o situație dureroasă. Gândiți-vă la el ca la un element care vă conduce în acel loc liniștit.

( Citește conținutul integral al webinar-ului aici: Partea I , Partea a III-a)

Tu nu ești singur în această călătorie, iar sprijinul comunității este esențial. Și nu uita că ai un sprijin și în noi, cei de la Fundația Comunitatea Oncologică; este nevoie doar să ne contactezi. Pentru a răspunde câtor mai multe nevoi ale beneficiarilor fundației noastre, atât pacienți oncologici, cât și aparținători, vă puteți oferi suportul aici. Vă mulțumim pentru că ne sunteți alături!