PARTEA I – Introducere, context clinic și sănătatea oaselor
1. Introducerea – Educația medicală și colaborarea dintre Fundația Comunitatea Oncologică din România și Asociația SOS Mielom
În ultimii ani, educația medicală pentru pacienți a devenit o componentă esențială a tratamentului oncologic. Informația corectă, venită din surse medicale sigure, poate schimba profund felul în care un pacient își trăiește boala. Din această nevoie de claritate și sprijin a luat naștere colaborarea dintre Fundația Comunitatea Oncologică din România și Asociația SOS Mielom, care a inceput organizarea unei serii de webinarii tematice menite să aducă specialiști și pacienți la aceeași masă de discuții.
Unul dintre aceste webinarii, dedicat nutriției în mielomul multiplu, a fost susținut de Dr. Irina Mateieș, medic primar în medicină de familie, cu competență în nutriție și dietetică. Evenimentul s-a concentrat pe întrebarea care îi frământă pe mulți pacienți: „Ce trebuie să mănânc atunci când am mielom multiplu?”
Încă din primele minute, Dr. Mateieș a oferit o perspectivă echilibrată: „Nutriția nu vindecă mielomul, dar poate face diferența între un organism slăbit și unul capabil să tolereze tratamentele și să se recupereze mai repede.”
Nutriția, în viziunea Dr. Mateieș, este o parte din tratament – nu un substitut pentru el. Ea reprezintă un sprijin medical activ care ajută organismul să facă față solicitărilor impuse de terapie, să se regenereze și să își păstreze echilibrul metabolic.
„Fiecare pacient este diferit, pentru că fiecare organism reacționează altfel la boală și la tratament. Nu există un meniu universal valabil, ci principii generale care se adaptează.”
2. Prezentarea Dr. Irina Mateieș – competență, echilibru și claritate
Dr. Irina Mateieș este unul dintre medicii români care abordează nutriția dintr-o perspectivă clinică, bazată pe dovezi, dar și cu o profundă înțelegere a psihologiei pacientului. Cu o carieră axată pe medicina preventivă și pe relația dintre alimentație și boală, ea a adus în acest webinar o combinație rară: rigoare medicală și empatie.
„Scopul nu este să impunem reguli rigide, ci să învățăm pacientul să facă alegeri bune, în cunoștință de cauză. Alimentația nu trebuie să fie o sursă de stres.”
Dr. Mateieș a explicat că în practica sa a observat două extreme periculoase: pacienți care cred că pot vindeca boala doar prin dietă și alții care consideră că alimentul nu contează deloc: „Nu putem trata cancerul prin dietă, dar putem ajuta pacientul să trăiască mai bine și să ducă tratamentele până la capăt.”
Această abordare realistă – în care nutriția este un instrument de îngrijire, nu o terapie miraculoasă – a fost constant subliniată în prezentare.
3. Ce este mielomul multiplu și cum afectează organismul
Pentru a explica de ce nutriția are un rol atât de important, Dr. Mateieș a descris, într-un limbaj clar, mecanismele bolii. „Mielomul multiplu este o boală hematologică malignă, în care celulele plasmatice din măduva osoasă se înmulțesc necontrolat și produc o proteină anormală.”
Această proteină, denumită imunoglobulină monoclonală, se acumulează în sânge și poate afecta funcția rinichilor. În același timp, procesul patologic din măduva osoasă inhibă formarea normală a celulelor hematopoietice, determinând anemie și fragilizare osoasă.
„Boala poate să afecteze oasele – cel mai frecvent la nivelul coloanei, craniului, coastelor și oaselor lungi – dar se poate extinde și la rinichi, generând oboseală, anemie și pierdere de masă musculară.”
Dr. Mateieș a insistat asupra faptului că mielomul este o boală sistemică, nu localizată. Ea influențează metabolismul mineral, echilibrul proteic și funcția renală, de aceea abordarea trebuie să fie complexă. „Felul în care ne gândim la alimentație are foarte mare legătură cu situația rinichilor, a oaselor și a masei musculare. Toate aceste lucruri sunt conectate.”
4. Rolul nutriției – suport metabolic, nu terapie oncologică
Unul dintre cele mai frecvente mituri pe care Dr. Mateieș le-a dorit clarificate este ideea că există o „dietă pentru mielom”. „Nu există o dietă pentru mielom, în sensul că am putea avea o listă de alimente pe care să le mâncăm sau să le evităm dacă avem acest diagnostic. Acest lucru nu există, dar nu există pentru niciun tip de cancer.”
Ea a explicat că, din punct de vedere biologic, nu există un mecanism prin care un aliment ar hrăni celulele canceroase și altul le-ar distruge. În schimb, organismul are nevoie de energie, proteine și micronutrienți pentru a-și menține structurile funcționale.
„Deocamdată, cu ce cunoaștem până în acest moment, nu putem face o diferențiere foarte particulară între celulele tumorale și celulele sănătoase ca să le hrănim pe unele și să le înfometăm pe altele.”
Prin urmare, scopul alimentației nu este „înfrângerea bolii”, ci optimizarea stării de sănătate pentru a permite desfășurarea corectă a tratamentelor oncologice. „Scopul nu este să slăbim sau să ne curățăm organismul, ci să îl hrănim echilibrat pentru a putea duce tratamentele până la capăt.”
În cursul chimioterapiei, organismul intră într-o stare catabolică, în care proteinele musculare sunt degradate pentru energie. Dacă pacientul nu primește suficient aport nutritiv, riscul de cașexie și oboseală crește exponențial. „Un pacient subnutrit tolerează mai greu tratamentul, are imunitate scăzută și riscuri mai mari de infecții. Nutriția nu tratează mielomul, dar previne complicațiile.”
5. Sănătatea oaselor – calciu, vitamina D și echilibrul mineral
Mielomul multiplu afectează direct metabolismul osos. Producția anormală de citokine stimulează activitatea osteoclastelor – celulele care degradează osul – și inhibă osteoblastele, cele responsabile de formarea osoasă. Rezultatul este apariția leziunilor osteolitice și a fragilității scheletale.
„Mulți pacienți au deja la momentul diagnosticului leziuni osteolitice și destul de mulți vor avea fracturi pe parcursul evoluției bolii.”
Dr. Mateieș a explicat că sistemul osos nu este doar un depozit de calciu, ci un organ metabolic activ. Calciul, fosforul, magneziul și vitamina D interacționează într-un echilibru delicat, reglat hormonal de parathormon (PTH) și de calcitriol – forma activă a vitaminei D.
„Oasele nu sunt doar calciu. Sunt și proteine, fosfor, magneziu, zinc și vitamine care colaborează într-un sistem viu.”
Vitamina D, explică medicul, are o dublă conversie: este activată mai întâi în ficat (în forma 25-hidroxivitamină D), apoi în rinichi (în forma 1,25-dihidroxivitamină D – calcitriol). Dacă rinichii sunt afectați, această conversie scade, ducând la deficiență funcțională de vitamina D chiar și atunci când aportul alimentar este suficient. „La pacienții cu mielom, mai ales dacă există afectare renală, vitamina D3 trebuie evaluată periodic. Nu putem presupune că un supliment generic va funcționa la fel pentru toți.”
În ceea ce privește suplimentarea, Dr. Mateieș a fost fermă: „Felul în care trebuie să ne gândim la calciu la acești pacienți este în mod individualizat. La cei cu afectare renală trebuie să ne întrebăm dacă are omul ăsta nevoie de suplimentare sau nu.”
Dozele mari de calciu pot fi dăunătoare. Excesul de calciu din sânge (hipercalcemia) agravează oboseala, constipația și poate accentua afectarea renală. „Dacă vrem să facem o administrare zilnică de vitamina D3, doza maximă este de 4000 de unități internaționale. Ar fi ideal să măsurăm nivelul de 25-OH vitamina D pentru a ști cât și cum să suplimentăm.”
Un alt aspect important abordat de medic este interacțiunea dintre calciu, fosfor și sodiu. Fosfații din mezeluri, băuturi carbogazoase și alimente ultraprocesate contribuie la dezechilibre osoase. Sarea în exces crește excreția urinară de calciu. „Consumul crescut de sare duce la excreție crescută de calciu. Să nu uităm că 5 grame de sare înseamnă deja limita zilnică.”
Dr. Mateieș a adus în discuție și efectele cofeinei: aceasta poate reduce ușor absorbția calciului, dar în cantități moderate nu devine un factor de risc. „Să încercăm să limităm consumul de cafea undeva la două, trei maxim cafele.”
În ceea ce privește alimentația, sursele naturale de calciu rămân lactatele fermentate cu conținut redus de grăsime, legumele verzi (broccoli, varză kale), semințele de susan și migdalele. Pacienții care nu tolerează lactatele pot apela la băuturi vegetale fortificate cu calciu.
Pe lângă minerale, alimentația trebuie să asigure și aportul proteic optim – proteinele constituie aproximativ 40% din masa osului. Un deficit proteic prelungit slăbește structura colagenică a scheletului, chiar dacă aportul de calciu este adecvat. Dr. Mateieș a menționat și efectul benefic al izoflavonelor din soia: „Soia aduce izoflavone, compuși cu efecte similare hormonilor estrogenici, care pot avea un rol de susținere a osului, fără riscurile terapiei hormonale.”
În final, mișcarea completează puzzle-ul protecției osoase. Activitatea fizică moderată stimulează osteoblastele să formeze os nou, îmbunătățește echilibrul și reduce riscul de căderi. „Orice pacient oncologic, dar mai ales în acest context, merită să discute cu un profesionist în domeniul mișcării. Mișcarea controlată, adaptată, este parte din tratament.”
Hidratarea are și ea un rol crucial. Rinichii, implicați în metabolismul calciului, trebuie protejați printr-un aport adecvat de lichide (apă, supe limpezi, infuzii de plante). „Ne uităm la pacient în ansamblu. Dacă vrem oase sănătoase, trebuie să avem grijă de rinichi, de masă musculară, de alimentație și de mișcare. Toate sunt legate.”
PARTEA II – Funcția renală, masa musculară și echilibrul metabolic în mielomul multiplu
1. Funcția renală – un echilibru fragil în contextul mielomului multiplu
Afectarea renală este una dintre cele mai frecvente complicații ale mielomului multiplu. Ea poate apărea fie din cauza proteinelor anormale secretate de celulele plasmatice, fie din cauza hipercalcemiei, a deshidratării sau a medicației. Dr. Irina Mateieș a explicat în mod clar acest mecanism: „Rinichii sunt direct implicați în metabolismul calciului, în filtrarea proteinelor anormale și în reglarea echilibrului acido-bazic. Când ei sunt afectați, întreg organismul suferă.”
Proteinuria – eliminarea de proteine anormale în urină – suprasolicită tubii renali. În paralel, hipercalcemia poate precipita depuneri de calciu în nefroni, ducând la insuficiență renală. „Rinichiul este un organ-cheie. El face conversia vitaminei D în forma activă și reglează cât calciu și fosfor eliminăm. Dacă rinichiul nu funcționează corect, tot echilibrul mineral se prăbușește.”
Din acest motiv, pacienții cu mielom trebuie să adopte o alimentație adaptată funcției renale. Nu există o „dietă renală” standard, ci ajustări fine în funcție de analize: nivelul creatininei, ureei, calciului și potasiului seric. „Nu există un regim universal. Fiecare pacient trebuie evaluat individual, pentru că unii au rinichi care filtrează bine, alții nu. Recomandările trebuie personalizate.”
1.1. Hidratarea corectă
Apa joacă un rol terapeutic. Rinichii sunt organe de excreție, iar menținerea fluxului urinar ajută la eliminarea produselor de degradare proteică și a excesului de calciu. „Ideal este să ne hidratăm suficient, dar nu excesiv. În general, între 30 și 35 ml de lichide pe kilogram corp este o medie sigură, cu ajustare dacă medicul spune altfel.”
În insuficiența renală severă, aportul de lichide trebuie monitorizat, dar pentru majoritatea pacienților cu funcție renală parțial păstrată, apa rămâne esențială. „Nu există alternativă pentru apă. Nici ceaiurile, nici sucurile nu o înlocuiesc. Apa este mediul prin care rinichiul lucrează.”
1.2. Controlul proteinelor și al fosforului
În funcție de gradul afectării renale, se ajustează aportul proteic. „Dacă rinichii filtrează bine, avem nevoie de proteine suficiente pentru refacere. Dacă sunt afectați, reducem puțin cantitatea, dar nu o eliminăm.”
Pacienții renali nu trebuie să devină vegetarieni stricti, pentru că un aport proteic prea mic duce la pierderea masei musculare. Dr. Mateieș a explicat că sursele proteice trebuie alese cu grijă: carne slabă (pui, curcan, pește), ouă, lactate fermentate, dar în cantități moderate.
„Calitatea proteinei contează mai mult decât cantitatea. Proteina animală completă aduce aminoacizii esențiali, dar trebuie să avem grijă la cantitate.”
Alimentele procesate bogate în fosfați (mezeluri, băuturi carbogazoase, prăjituri industriale) trebuie evitate, pentru că excesul de fosfor accelerează pierderea de calciu și oboseala renală. „E important să citim etichetele. Fosfații adăugați sunt dușmani tăcuți ai rinichilor.”
2. Masa musculară – energia ascunsă a organismului
Mielomul multiplu, prin tratamentele sale și prin boala în sine, predispune la pierdere de masă musculară (sarcopenie). „Foarte mulți pacienți își pierd masa musculară pe parcursul tratamentelor. Corpul consumă proteinele proprii pentru energie.”
Menținerea musculaturii nu este doar o chestiune estetică, ci una metabolică: mușchiul este principalul rezervor de glucoză și aminoacizi, iar degradarea sa duce la oboseală, risc crescut de infecții și refacere lentă. „Masa musculară înseamnă viață. Ea ne ține în picioare, reglează glicemia, menține imunitatea.”
2.1. Sursele proteice recomandate
Dr. Mateieș a oferit exemple concrete:
• carne slabă – pui, curcan, pește;
• ouă – un aliment complet din punct de vedere proteic;
• lactate fermentate – iaurt, kefir, brânză de vaci;
• leguminoase – linte, năut, fasole, combinate cu cereale integrale.
„Nu recomand proteinele în exces, dar nici restricția lor. Trebuie să existe echilibru. Pentru majoritatea pacienților, 1-1,2 g proteine/kg corp este o medie rezonabilă.” Ea a explicat și rolul leucinei – un aminoacid esențial care stimulează sinteza proteică la nivel muscular. Surse bune sunt ouăle, carnea de pește, lactatele și leguminoasele.
2.2. Mișcarea ca terapie
Alimentația fără mișcare nu menține masa musculară. Dr. Mateieș a insistat asupra activității fizice controlate: „Orice pacient oncologic, inclusiv cu mielom, trebuie să se miște în măsura în care îi permite starea. Exercițiul fizic stimulează formarea osoasă și păstrează tonusul muscular.” Ea a explicat că exercițiile izometrice (de contracție fără mișcare amplă) și mersul pe distanțe scurte sunt sigure pentru majoritatea pacienților. „Chiar și ridicarea lentă de pe scaun de mai multe ori este un exercițiu util. Important este să facem zilnic ceva, cât de puțin.” Pe lângă efectul asupra mușchilor, mișcarea îmbunătățește somnul, digestia și psihicul. „Corpul și mintea lucrează împreună. Când ne mișcăm, se schimbă totul: circulația, respirația, moralul.”
3. Efectele corticosteroizilor și controlul glicemiei
Tratamentul mielomului multiplu include frecvent corticosteroizi (precum dexametazona), care au rol antiinflamator și antitumoral, dar și numeroase efecte secundare.
„Corticosteroizii sunt o sabie cu două tăișuri. Sunt indispensabili, dar cresc glicemia, rețin apa și pot favoriza pierderea de masă musculară.”
3.1. Glicemia și controlul metabolic
Corticosteroizii cresc nivelul de glucoză în sânge, ceea ce impune prudență alimentară. „Nu înseamnă că scoatem carbohidrații, ci că îi alegem cu atenție.”
Dr. Mateieș recomandă carbohidrați cu indice glicemic scăzut: cereale integrale, legume, fructe cu conținut redus de zahăr, combinate cu proteine și grăsimi bune pentru a încetini absorbția. „Orezul brun, ovăzul, quinoa, fructele de pădure sunt alegeri bune. Evităm sucurile, prăjiturile și produsele de patiserie.” Ea a explicat că mesele mici și dese stabilizează glicemia mai bine decât două mese mari. „Mesele regulate, la 3-4 ore, ajută pancreasul să nu fie suprasolicitat.”
3.2. Retenția de lichide și echilibrul electrolitic
Corticosteroizii determină și retenție de sodiu și eliminare de potasiu, ceea ce poate provoca edeme, creștere în greutate și hipertensiune. „Trebuie să fim atenți la aportul de sare. Pacientul aflat pe corticosteroizi are nevoie de o dietă hiposodată, dar bogată în potasiu.”
Surse de potasiu recomandate: banane, cartofi copți, legume verzi, avocado (în funcție de funcția renală). „Nu dăm suplimente de potasiu fără analize, dar putem aduce alimente care conțin potasiu natural.”
Dr. Mateieș a explicat că alimentația bogată în legume contribuie și la menținerea echilibrului acido-bazic, adesea alterat de tratamente.
4. Echilibrul digestiv și rolul microbiomului
Într-un organism supus chimioterapiei și corticoterapiei, flora intestinală (microbiomul) este adesea afectată. „Microbiomul intestinal este un organ invizibil. Dacă el suferă, totul suferă: digestia, imunitatea, starea psihică.”
Dr. Mateieș a recomandat consumul zilnic de fibre blânde (legume, fructe, cereale integrale), precum și alimente fermentate – iaurt, kefir, murături în saramură naturală. „Nu recomand suplimente probiotice fără indicație, dar susțin hrănirea microbiomului prin alimentație.”
Ea a explicat că fibrele solubile (din ovăz, mere, leguminoase) ajută la reglarea tranzitului și la scăderea glicemiei. „Un bol de ovăz cu fructe dimineața poate fi un început excelent de zi. Aduce energie lentă și fibre pentru microbiom.”
5. Sinteza: echilibrul renal – muscular – metabolic
În concluzie, Dr. Mateieș a reafirmat că nu există rețete universale, ci principii adaptate. „Totul este despre echilibru. Rinichii, mușchii, oasele, glicemia, toate comunică între ele. Alimentația trebuie să țină cont de asta.” Ea a recomandat pacienților să colaboreze cu medicul curant și, când este posibil, cu un nutriționist clinic, pentru monitorizarea constantă a analizei de sânge, a greutății și a compoziției corporale.
„Ceea ce mâncăm devine parte din tratament, dar doar dacă este făcut cu discernământ. Să nu luăm sfaturi de pe internet, să ne ghidăm după știință.”
PARTEA III – Nutriția post-transplant, siguranța alimentară, sănătatea cardiovasculară și rolul microbiomului
1. Alimentația post-transplant – reconstrucția organismului
Transplantul autolog de celule stem reprezintă o etapă crucială în tratamentul mielomului multiplu. Este o procedură complexă care, deși poate aduce remisie, lasă organismul temporar vulnerabil. Dr. Irina Mateieș a explicat pe larg că, după transplant, sistemul imunitar se reface treptat, iar alimentația trebuie să susțină această reconstrucție. „Post-transplant, pacientul are un sistem imunitar ca al unui copil mic. Trebuie protejat prin igienă alimentară strictă și o dietă care să susțină vindecarea, nu să o împiedice.”
1.1. Igiena alimentară – fundația recuperării
Primul principiu după transplant este siguranța alimentară. Flora intestinală și mecanismele de apărare sunt afectate, iar riscul de infecții bacteriene sau fungice este crescut. „Orice bacterie banală pentru o persoană sănătoasă poate deveni periculoasă pentru un pacient cu imunitate scăzută. De aceea, curățenia alimentară e la fel de importantă ca tratamentul.”
Dr. Mateieș a insistat asupra regulilor de bază:
• spălarea mâinilor înainte de fiecare masă;
• folosirea ustensilelor curate și separate pentru carne crudă și legume;
• prepararea termică completă a cărnii și ouălor;
• evitarea produselor crude (pește crud, sushi, ouă moi, brânzeturi nepasteurizate);
• păstrarea alimentelor gătite la frigider cel mult 24 de ore.
„Nu e momentul pentru mâncare crudă, fermentații artizanale sau produse nepasteurizate. Totul trebuie gătit și consumat proaspăt.”
În primele luni post-transplant se recomandă o dietă neutră microbiologic, adică fără alimente care pot adăposti microorganisme: fructe nespălate, salate verzi crude, carne în sânge, mezeluri nevidate sau alimente stradale.
1.2. Reintroducerea treptată a alimentelor
După refacerea numărului de leucocite, dieta poate deveni mai variată. Dr. Mateieș explică importanța progresivității: „Corpul are nevoie de timp să se obișnuiască din nou cu diversitatea alimentară. Reintroducem alimentele treptat, urmărind toleranța digestivă.”
Se începe cu alimente ușor de digerat: orez, paste simple, supe de legume, carne slabă fiartă sau la abur. Ulterior se adaugă lactate fermentate, fructe bine spălate și decojite, apoi legume crude.
2. Refacerea masei corporale și a imunității
După transplant, mulți pacienți se confruntă cu scădere ponderală și fatigabilitate. Dr. Mateieș subliniază că scopul principal este refacerea rezervelor energetice și proteice. „Nu urmărim o dietă hipocalorică. Avem nevoie de energie și de proteine pentru refacere. Alimentația post-transplant este una de reconstrucție.”
2.1. Proteinele – materialul de refacere
Aportul proteic recomandat este de 1,2–1,5 g/kg corp/zi, distribuit în mese mici și dese. Se preferă proteinele de înaltă valoare biologică: carne slabă, pește, ouă, lactate pasteurizate. „Pacientul trebuie să mănânce puțin și des. Organismul nu tolerează volume mari, dar are nevoie de aport constant.” Pe măsură ce apetitul revine, se pot introduce leguminoasele și semințele moi (linte, năut, semințe de dovleac), surse excelente de aminoacizi și fier vegetal.
2.2. Grăsimile sănătoase
Dr. Mateieș a explicat rolul grăsimilor nesaturate în refacerea membranelor celulare și în controlul inflamației. „Avem nevoie de grăsimi bune – ulei de măsline, pește oceanic, avocado, nuci – dar nu de grăsimi trans. Ele refac structura celulară și sprijină sistemul nervos.”
Raportul optim între acizii grași omega-3 și omega-6 este de aproximativ 1:3, pentru a menține o inflamație sistemică redusă.
2.3. Vitamine și minerale
După transplant, deficitele de zinc, seleniu și vitamina C sunt frecvente. Acestea sunt implicate în regenerarea tisulară și în funcția imunitară. „Vitamina C din fructe proaspete, zincul din semințe și carne slabă, seleniul din pește și ouă – sunt aliați în reconstrucția organismului.”
3. Alimentația în timpul radioterapiei și chimioterapiei
Dr. Mateieș a explicat că fiecare tip de tratament aduce provocări nutriționale specifice.
3.1. Radioterapia
În timpul radioterapiei, pot apărea inflamații ale mucoasei digestive (mucită, esofagită). Alimentația trebuie adaptată pentru a evita iritațiile. „Evităm alimentele foarte fierbinți, condimentate, acide. Preferăm texturi moi, ușor de înghițit – piureuri, supe, smoothie-uri.”
Pacienții cu greață pot consuma alimente reci sau la temperatura camerei, iar hidratarea frecventă cu înghițituri mici previne deshidratarea.
3.2. Chimioterapia
Tratamentul citostatic modifică gustul, apetitul și tranzitul intestinal. „Gustul metalic e frecvent. De aceea, alimentele cu arome naturale, ușor acide – mere, citrice, ierburi aromate – pot ajuta.” Pentru constipație, se recomandă fibre solubile (ovăz, tărâțe fine), iar pentru diaree, banane, orez fiert, morcov gătit.
Dr. Mateieș a accentuat rolul suportului nutrițional oral (suplimente proteice lichide) atunci când alimentația obișnuită nu acoperă necesarul caloric.
„Nu trebuie să ne temem de suplimente, dar să le folosim cu discernământ și doar sub îndrumare medicală.”
4. Sănătatea cardiovasculară și prevenția metabolică
Odată ce pacientul ajunge în remisie, atenția se mută spre prevenția complicațiilor metabolice. Corticosteroizii și sedentarismul cresc riscul de dislipidemie, diabet și hipertensiune. „Pe termen lung, scopul este să reducem inflamația și riscul cardiovascular. Pacientul cu mielom trebuie să trăiască nu doar mai mult, ci mai bine.”
4.1. Modelul dietei mediteraneene
Dr. Mateieș a prezentat dieta mediteraneană drept model de echilibru: bogată în legume, fructe, cereale integrale, pește, ulei de măsline, nuci și semințe. „Dieta mediteraneană este singurul model alimentar care a demonstrat constant reducerea inflamației și a riscului de boli cronice.” Ea a explicat că polifenolii din legume colorate, antioxidanții din uleiul de măsline și acizii grași omega-3 din pește reduc stresul oxidativ și susțin sănătatea vaselor de sânge.
4.2. Controlul greutății
Creșterea în greutate indusă de tratamente trebuie abordată prin educație alimentară, nu prin diete restrictive. „Nu ne înfometăm. Reducem zahărul rafinat și alimentele procesate, dar păstrăm mesele regulate. Mișcarea rămâne cel mai bun medicament.” Dr. Mateieș recomandă mersul zilnic, exerciții de întindere și activități plăcute (dans, grădinărit), care mențin tonusul cardiovascular și muscular.
5. Microbiomul intestinal – organul ascuns care susține imunitatea
O temă centrală în discursul Dr. Mateieș a fost microbiomul intestinal, considerat „centrul de comandă” al sistemului imunitar. „În intestine avem mai multe celule imunitare decât în restul corpului la un loc. Dacă flora intestinală este dezechilibrată, nici imunitatea nu funcționează corect.”
5.1. Ce distruge microbiomul
Chimioterapia, antibioticele și alimentația săracă în fibre reduc diversitatea bacteriană benefică. „După câteva săptămâni de tratament agresiv, flora intestinală poate fi decimată. Asta se traduce prin digestie lentă, inflamație și scăderea imunității.”
5.2. Cum se reface microbiomul
Dr. Mateieș recomandă:
• fibre solubile și prebiotice – ovăz, mere, linte, usturoi, ceapă;
• alimente fermentate – iaurt, kefir, varză murată naturală, miso;
• polifenoli – afine, rodii, ceai verde, ciocolată neagră.
„Microbiomul se hrănește din ceea ce mâncăm. Nu suplimentele refac echilibrul, ci diversitatea alimentară zilnică.” Ea a explicat că bacteriile benefice produc acizi grași cu lanț scurt (butirat, propionat) care hrănesc mucoasa intestinală și reduc inflamația sistemică.
5.3. Legătura dintre intestin, creier și imunitate
„Există un dialog continuu între intestin și creier. Când flora este în echilibru, ne simțim mai bine, dormim mai bine, tolerăm mai bine tratamentul.” Această „axă intestin-creier-imunitate” devine un element-cheie în recuperarea oncologică. O dietă variată, bogată în plante și săracă în alimente ultraprocesate, restabilește comunicarea biochimică normală.
6. Concluzii – echilibrul ca strategie terapeutică
Dr. Irina Mateieș a încheiat webinarul cu un mesaj de luciditate și speranță: „Nu există o rețetă universală, dar există principii: echilibru, diversitate, igienă și prudență. Să nu uităm că scopul nostru nu este să luptăm cu mâncarea, ci să o folosim ca aliat.” Ea a reamintit că pacientul trebuie să fie partener activ în propria îngrijire, să comunice constant cu medicul și să evite dietele populare nevalidate științific.
„Alimentația nu este magie, este știință aplicată zilnic. Cu răbdare și consecvență, corpul știe să se refacă.”
PARTEA IV – Dimensiunea psihologică, colaborarea multidisciplinară și calitatea vieții
1. Nutriția și psihicul – corpul și mintea în aceeași ecuație
În încheierea webinarului, Dr. Irina Mateieș a subliniat un aspect pe care medicina modernă îl recunoaște tot mai clar: alimentația nu influențează doar metabolismul, ci și psihicul. „Corpul și mintea lucrează împreună. Dacă ne este teamă de fiecare masă, corpul reacționează la stres și nu mai asimilează corect.”
Pacienții cu mielom multiplu trăiesc adesea cu anxietate, nesiguranță și teama de recidivă. Nutriția devine, astfel, și o formă de control emoțional: prin alegeri conștiente, pacientul simte că participă activ la procesul de vindecare. „Când pacientul înțelege de ce face ceva, nu mai mănâncă din frică, ci din cunoaștere. Și asta schimbă totul.”
Dr. Mateieș a descris reacțiile frecvente pe care le observă: dorința de perfecțiune, vinovăția pentru „abateri” și confuzia creată de informațiile contradictorii de pe internet. „E normal să vrei să faci totul perfect, dar perfecțiunea nu există în nutriție. Există consecvență și bun-simț.”
În acest sens, medicul a recomandat o abordare blândă: nu interdicții, ci priorități. În locul listelor lungi de „NU AI VOIE”, ea propune reguli simple, pozitive: mănâncă variat, mestecă lent, bucură-te de masă, hidratează-te, mișcă-te zilnic.
1.1. Legătura dintre stres și digestie
Stresul cronic activează axa hipotalamo-hipofizo-adrenală, crescând secreția de cortizol. Acest hormon modifică secrețiile gastrice, încetinește digestia și favorizează inflamația sistemică. „Dacă mâncăm tensionați, organismul percepe masa ca pe o agresiune. Nu mai secretă enzime, nu mai absoarbe nutrienții cum trebuie.” Prin urmare, calitatea meselor nu depinde doar de alimente, ci și de contextul emoțional în care sunt consumate.
Dr. Mateieș încurajează pacienții să transforme masa într-un moment de liniște, fără ecrane, fără grabă, cu atenție la senzațiile de sațietate. „Când mâncăm conștient, cantitatea se reglează singură. Corpul știe cât îi trebuie.”
1.2. Gustul, plăcerea și neurochimie
În timpul tratamentelor oncologice, mulți pacienți raportează pierderea gustului sau apariția unui gust metalic. Dr. Mateieș explică fenomenul prin afectarea receptorilor gustativi de către chimioterapice și prin modificarea salivei. „Saliva devine mai vâscoasă, receptorii se regenerează greu. E o chestiune temporară, dar care afectează apetitul.”
Ea recomandă redescoperirea plăcerii gustului prin combinații de texturi, condimente naturale (ghimbir, busuioc, cimbru), folosirea tacâmurilor din plastic pentru a evita gustul metalic și prezentarea frumoasă a mâncării. „Și creierul mănâncă. Dacă farfuria arată bine, apetitul se activează mai ușor.”
2. Echipa multidisciplinară – coloana vertebrală a tratamentului
O altă idee centrală din intervenția Dr. Mateieș este necesitatea unei echipe multidisciplinare în îngrijirea pacientului cu mielom multiplu. „Nu există un singur medic care să poată acoperi tot. Pacientul are nevoie de hematolog, nefrolog, nutriționist, fizioterapeut și psiholog. Toți trebuie să vorbească aceeași limbă.”
Ea a evidențiat rolul esențial al comunicării între specialiști: ajustarea alimentației depinde de valorile de laborator, de medicamentele administrate și de reacțiile la tratament. „De exemplu, dacă pacientul primește corticosteroizi, trebuie să reducem sarea. Dacă are insuficiență renală, limităm fosforul. Toate aceste decizii trebuie luate împreună.”
2.1. Rolul medicului de familie și al nutriționistului clinic
Dr. Mateieș a vorbit din propria experiență despre importanța medicului de familie ca verigă de legătură. „Medicul de familie este primul care vede pacientul între controalele oncologice. El poate observa modificări de greutate, tensiune, glicemie și poate adapta recomandările.”
Nutriționistul clinic completează acest tablou, oferind planuri alimentare individualizate și educație nutrițională continuă. „Nu facem meniuri de internet. Facem planuri reale, în funcție de tratamente, analize și preferințe.”
2.2. Fizioterapeutul și kinetoterapeutul
Mișcarea are dublu rol: menținerea masei musculare și stimularea metabolismului osos. „După o fractură sau după perioade lungi de repaus, pacientul trebuie să reînvețe să-și folosească corpul în siguranță. Aici intervine fizioterapeutul.”
Exercițiile recomandate sunt de intensitate scăzută: stretching, mers zilnic, exerciții de respirație, eventual hidrokinetoterapie. „Important este să nu stea. Imobilitatea este dușmanul oricărui pacient oncologic.”
3. Stilul de viață și longevitatea activă
Dr. Mateieș a dedicat o parte amplă discuției despre stilul de viață post-tratament. Alimentația, somnul, mișcarea, igiena emoțională și evitarea fumatului alcătuiesc un ecosistem de sănătate. „Să nu ne imaginăm că doar mâncarea contează. Somnul, stresul, expunerea la lumină, toate se adună.”
3.1. Somnul – hormonul uitat
Somnul de calitate reglează secreția de melatonină, insulină și hormon de creștere. Lipsa somnului duce la inflamație și dereglări metabolice. „Melatonina e antioxidantă și imunomodulatoare. Un pacient care doarme bine se recuperează mai repede.”
Dr. Mateieș recomandă un ritm circadian regulat: culcare și trezire la ore fixe, limitarea ecranelor seara, cameră aerisită și întunecată.
3.2. Lumina și vitamina D
Expunerea moderată la soare ajută sinteza naturală a vitaminei D, dar trebuie făcută cu precauție. „Zece-cincisprezece minute de soare dimineața, pe mâini și față, sunt suficiente. Nu căutăm bronz, ci echilibru.”
3.3. Controlul stresului oxidativ
O alimentație bogată în antioxidanți reduce stresul oxidativ generat de tratamente. Dr. Mateieș recomandă legume și fructe colorate, ceai verde, cacao naturală, dar avertizează că suplimentele antioxidante în doze mari pot interfera cu chimioterapia. „Antioxidanții din mâncare sunt buni. Cei din pastile, nu întotdeauna.”
4. Prevenția recidivei și monitorizarea pe termen lung
Mielomul multiplu este o boală cronică, cu perioade de remisie și recădere. Nutriția echilibrată poate contribui la menținerea remisiunii prin reducerea inflamației, controlul greutății și protejarea rinichilor. „Nu putem garanta că boala nu revine, dar putem face tot ce ține de noi pentru ca organismul să fie puternic.”
4.1. Controlul inflamației cronice
Inflamația este terenul comun al tuturor bolilor cronice. Dr. Mateieș recomandă:
• alimente antiinflamatoare (pește gras, legume verzi, fructe de pădure, turmeric);
• evitarea grăsimilor trans și a zahărului;
• limitarea cărnii procesate și a alimentelor ultraraffinate.
„Inflamația cronică e ca un foc mocnit. Nu se vede, dar consumă resursele organismului.”
4.2. Monitorizarea periodică
Analizele de sânge, densitometria osoasă, evaluarea renală și cardiologică trebuie efectuate regulat. „Alimentația nu înlocuiește monitorizarea medicală. E parte din ea.”
Dr. Mateieș subliniază că schimbările alimentare trebuie făcute gradual, nu prin restricții bruște. „Corpul are nevoie de timp să se adapteze. Dacă schimbăm totul peste noapte, generăm stres, nu sănătate.”
5. Calitatea vieții – mai mult decât supraviețuire
Dr. Mateieș a adus în discuție și calitatea vieții, un concept care depășește durata supraviețuirii. „A trăi cu mielom nu înseamnă doar a număra zilele, ci a le face să conteze. Nutriția, mișcarea, relațiile, toate sunt parte din terapie.”
Pacienții trebuie încurajați să rămână activi social, să se implice în activități plăcute, să caute sprijin psihologic când este nevoie. „Nu e rușinos să ceri ajutor. Este un semn de inteligență și grijă față de tine.”
Tu nu ești singur în această călătorie, iar sprijinul comunității este esențial. Și nu uita că ai un sprijin și în noi, cei de la Fundația Comunitatea Oncologică; este nevoie doar să ne contactezi. Pentru a răspunde câtor mai multe nevoi ale beneficiarilor fundației noastre, atât pacienți oncologici, cât și aparținători, vă puteți oferi suportul aici. Vă mulțumim pentru că ne sunteți alături!
